FOTO | Sacagiii, vânzătorii din vechiul București. Acum 90 de ani aduceau apa în casele din Capitală

Pe cât de ciudată pare acum, pe atât de importantă a fost meseria de sacagiu de-a lungul istoriei Bucureștiului, deoarece ei alimentau cu apă potabilă o bună parte din locuitorii Capitalei. Umblau toată ziua cu butoaiele și butoiașele pline de apă prin oraș și când apa se termina se îngrămădeau la fântânile din oraș sau pe malurile Dâmboviței ca să realimenteze.

Odinioară erau de nelipsit din peisajul urban al Bucureștiului, luând-o pe bulevardele, străzile și ulițele Capitalei încă de când se crăpa de ziuă, acum mai există doar în cărțile de istorie. Este vorba despre sacagii, vânzătorii ambulanți care aprovizionau Bucureștii cu apă.

Sacagii, vânzătorii dispăruți care aprovizionau Bucureștiul cu apă

Înainte de toate, termenul de „sacagiu” provine de la cuvântul „saca” din limba turcă, ce denumește butoiul pe care vânzătorii de apă îl purtau pe roți pe străzile orașelor.

De la primele raze ale soarelui, aceștia porneau prin oraș strigând „Apă! Apă! Haaaaaaap!”. De obicei, se alimentau de la fântânile sau cișmelele din oraș, dar și din Dâmbovița, care în zona Ciurel era curată, însă cei care alimentau din Dâmbovița din oraș dădeau de apă murdară pe care trebuiau să o filtreze cu alaun, denumit popular „apă acră”, sau cu filtre de piatră spongioasă.

Deși nu era o meserie deloc ușoară, apa se vindea destul de ieftin, o doniță de apă fiind cinci gologani, în timp ce o saca întreagă costa în jur de 80 de bani.

În poza de jos se poate vedea cum mai mulți sacagii se îngrămădeau la o fântână din Mahalaua Viilor, undeva între anii 1930 și 1940. Unii aveau „parcate” căruțe mari, cu doi cai, care cărau mai multe butoaie, alții căruțe normale, cu un singur cal, iar alții aveau un măgăruș cu două butoiașe prinse de-o parte și de alta a șeii.

Citește și

• De la sacale la țâșnitoare – povestea apei de băut din București. În ce an a apărut prima cișmea din oraș
• Bragă, limonadă, salep sau… apă. Ce beau locuitorii Bucureștiului de odinioară
• Meserii dispărute. Lustragiii – cei care se luptau cu praful și noroiul de pe pantofii bucureștenilor