Clădirii de la numărul 4 de pe strada Constantin Mille pare că îi e scris să fie restaurant indiferent de vremuri – în interbelic aici se afla „Modern”, vestit pentru personalitățile care-l frecventau, în perioada comunistă a funcționat aici „Berlin”, iar tradiția se păstrează și în prezent, sub același acoperiș funcționând un club-terasă cu mare căutare marțea dar și un restaurant. În acest articol o să vorbim pe scurt despre epoca „Berlin” a clădirii, când restaurantul avea specific german și bucureștenii puteau să-și potolească aici pofta de… supă de broască țestoasă.
În perioada comunistă, pe strada Constantin Mille la numărul 4, a funcționat „Berlin”, unul dintre cele mai cunoscute restaurante bucureștene de după interbelic. Din păcate, acesta a „ras” de pe harta Capitalei restaurantul „Modern”, loc de vază între cele două războaie, cu mâncare de excepție și cu mușteri pe seamă: aici veneau să mănânce artiști (precum Brâncuși), filosofi sau intelectuali, iar atmosfera a fost întreținută de câteva ori chiar de marele George Enescu, care a concertat în restaurant.
Restaurantul Berlin, înlocuitorul lui Modern, a fost inaugurat la 2 noiembrie 1958, și după cum îi sugerează numele, a fost un local cu specific german, cu aplecare către Republica Democrată Germană (RDG) și a arhitecturii sale, deschis sub controlul organelor Ministerului Comerțului Interior.
Fiind un local patronat de Republica Democrată Germană, la „Berlin” bucătarul-șef, orchestra și șeful de sală erau veniți tocmai din RDG, iar aici se importau mai multe produse, în special băuturi (da, mai ales beri). Ca revers al monedei și semn al prieteniei între cele două state comuniste, în Berlin a fost deschis restaurantul cu specific românesc „București”.
Sorin Popescu relata despre Restaurantul Berlin faptul că este un local „unde găseai totdeauna bere străină «Radeberger», chiar când aceasta dispăruse la alte restaurante. Mergeam atât jos, la restaurant, unde cânta orchestra de jazz a lui Richard Oshanitzky, dar mai ales la etaj, unde, în afară de bere, care se bea doar într-un salon special amenajat cu mese lungi, din lemn, un fel de «Bierhalle», eram tentat de o listă lungă de cockteiluri, care pentru mine constituiau o noutate, băute cu încetinitorul, într-o atmosferă molatică şi semiobscură, cu muzică ce se auzea în surdină“, conform Adevărul.
În anul 1974, „Berlin” de la București intră în renovare și este deschis un an mai târziu, în 1975, cu un aer nou, mai modern și mai nemțesc, fiind mult mai simțitoare estetica tipică RDG-ului de la acele vremuri, dar și a preparatelor cu specific german.
Mai jos vă prezentăm pagina cu preparate germane din meniul de după lucrările de renovare. Desigur, totul pare normal, nimic nelalocul lui, ai „wursti”, ai salată berlineză (un fel de văr al salatei de boeuf cu mai puține legume), șnițel, ai tigaia primarului (de la București sau de la Berlin??), fripturi cu găluști și… supă de broască țestoasă. De două feluri chiar, una simplă și una „Lady Curzon”, care avea în plus are adăugat vin sherry. Da, chiar există supă de broască țestoasă, și da, chiar conține carne de țestoasă de mare. Mai mult de atât, este un preparat cunoscut și des întâlnit pe meniurile restaurantelor cu specific german, considerat o delicatesă.
O curiozitate de final înainte să vă aruncați un ochi pe meniu: cât de repede puteți spune de trei ori Schildkrötensuppe?