Mâna sus cine iubește second-handurile! Cine are plăcerea aia de a scotoci printre sutele de umerașe așezate fără noimă – nu tu mărimi, nu tu culori, nu tu modele asemănătoare unul lângă altul? Dorința aia de a căuta și a căuta printre sutele de chilipiruri, știind că în frenezia ta vei găsi marea comoară – poate o pereche de blugi vintage, poate o cămașă oversized sau o rochiță pentru plajă. Sună cunoscut? Am colindat eu toate second-handurile din Obor pentru tine și îți spun care-s cele mai mișto și de ce.
Am făcut un top cu cele mai bune cinci magazine second-hand din Obor. Îți povestesc despre ele dacă promiți că nu mă întrebi cu câte haine am plecat acasă după ce am terminat de iscodit.
M-am dus la Obor, chiar în rond, și am început căutarea. M-am oprit la second-handul Geco, e chiar pe colțul din dreapta al Magazinului Obor, pe partea cu aleea care duce spre piață. Las aici o poză de ansamblu, să vezi unde e „ascuns”.
E un magazin mic, cred că e cât o garsonieră mai mare, dar e doldora de chestii. Și ce e foarte tare e că de multe ori găsești și haine noi, cu etichetă, din colecții mai vechi. Tot la preț de second. Când se aduce marfă, un kilogram de haine costă 149 de lei. Se primesc produse noi odată la două săptămâni, miercurea. Atunci, îmbrăcămintea este la 149 lei/kg, iar poșetele costă 119 lei/kg. Lenjeria intimă, curelele și celelalte accesorii costă cât hainele, 149 lei/kg.
În funcție de cât se vinde în săptămâna respectivă, prețurile se modifică și devin fixe. Știi cum e – marfa bună nu rămâne prea mult pe umerașe. Dar cine are răbdare să caute, ochi să vadă și noroc să găsească, face o afacere pe cinste. Am prins săptămâni cu 10 lei perechea de blugi și 5 lei cămășile, dar chiar și mai jos. De data asta am găsit pantaloni de birou la 7 lei perechea. Mi-a plăcut și geanta asta de laptop, destul de încăpătoare, la 15 lei.
Al doilea second-hand fain din Obor e super-aproape de primul. Cum ieși din magazin, faci stânga spre piață și e chiar prima incintă de după optica medicală, până în farmacie. Arată diferit, e mult mai mare, însă aparține de aceeași firmă. Aici, de obicei, sunt hainele mai „de duzină”.
Îți dau două exemple care mi-au atras atenția. Mi-a plăcut o rochiță de la standul cu haine pentru copii, am cântărit-o și era 24 de lei. Arăta foarte bine, fără defecte și era si simpatică foc. Și cum să reziști unei rochii alb cu roșu, cu buline, ca de Minnie Mouse? La capitolul genți, nu mi s-au părut OK prețurile. De exemplu, poșeta asta (care nu era din piele și avea și urme destul de vizibile de uzură) ar fi fost 67 de lei. Am pus-o cuminte înapoi.
După câteva zile de când intră marfa noua, începe cu adevărat magia. Cifrele încep să scadă, așa că îmbrăcămintea (care cu două zile în urmă era de 149 de lei kilogramul) o poți lua cu preț la bucată.
Cămăși care ieri erau 18 lei, azi sunt la jumătate, iar mâine poate le găsești la 5 lei bucata. Eu am prins de data asta totul la 7 lei, dar acum vreo lună am găsit totul la 2 lei (am crezut că e lichidare de stoc). Singura problemă e că mărimile 36-38-40 se cam dau la preț întreg în primele zile, dar dacă ești în căutare de ceva XS sau XL, mărimile foarte mici și cele foarte mari le găsești garantat la câțiva lei bucata cu câteva zile înainte să se aducă marfă nouă. Pe scurt, e ca un joc de noroc. Ori ai răbdare și cauți zilnic până găsești ce îți trebuie, ori nimerești o zi bună. De obicei, prețurile sunt foarte mici lunea și marțea, înainte să ajungă marfa nouă. Ah, poți întreba vânzătoarea care e miercurea în care se aduce marfă, e foarte drăguță. 😊
Alt second-hand unde găsești mai ales cămăși și tricouri frumoase e pe partea cealaltă a bulevardului Colentina. Te întorci în rond la Obor și treci prin pasaj către blocul ACR (Automobil Clubul Român, scris cu galben la parter, nu ai cum să-l ratezi). De acolo mergi cam un minut pe jos, pe Colentina (deci pe trotuarul opus cu Magazinul Obor). Imediat după Raiffeisen Bank, Mega Image și Pizza Hut, e un mic magazin. O să-ți atragă atenția cafeneaua cu două măsuțe la intrare, care e perete în perete cu second-handul. Iar în zilele cu reduceri, este pus afiș în față, pe trotuar.
Aici se aduce marfă în fiecare miercuri, iar prețurile sunt bune. Orice bluziță, tricou sau cămașă este 18 lei la preț întreg. Există și un stand cu câteva bluze la 24 de lei. Fustele și pantalonii sunt 20 de lei bucata, iar încălțămintea 30 de lei perechea. De vineri încolo încep reducerile, întâi 30%, apoi totul se vinde la jumătate de preț. Ce mi-a plăcut mult la acest second-hand e că am găsit și articole cu etichetă, iar la cele purtate nu am observat defecte, deci nu trebuie să cauți cu lupa orice potențial fir tras. Ce nu mi-a plăcut a fost vânzătoarea care e o acritură cum rar mai găsești (eventual pe la Poștă sau CEC). E genul ăla care te ceartă de dinainte să intri pe ușă că n-ai șapcă. Și dacă ai, de ce nu e verde?
Cum o iei de la Obor pe Ștefan cel Mare, pe partea stângă, o vânzătoare turcoaică își vede de treabă. De fapt, își vede de treaba ei, adică de tras dintr-o țigară, pe trotuar, în fața magazinului. Nu știu dacă doar lucrează acolo sau e magazinul ei, dar tind să cred că e deja cunsocută pentru cum se răstește la clienți, într-o română deja greu de înțeles. Nu-i plac deranjurile, mai ales când vine vorba de oameni care o roagă să le cântărească un articol ca să vadă cât costă.
Partenerul ei (coleg, soț sau asociat, și asta e învăluit în mister), tot turc, e prin preajmă, dar nu deschide gura. Înțelege câte ceva, dar preferă să o lase pe ea să se descurce. Și chiar se descurcă. „Tu iei sau nu iei?”, spune în timp ce aruncă priviri tăioase celor care îndrăznesc să stea prea mult pe gânduri. Pare că nu are nicio dorință să vândă, dar cumva, oamenii tot vin. Se simte o atracție ciudată în aer, mai ales când sunt toate produsele la 5 lei. Chiar și cei mai pretențioși clienți se lasă furați de peisajul de acolo și pleacă cu câteva articole în plasă.
Second-handul ăsta te atrage cu articolele la 5 lei (care chiar există și nu-s puține), iar clienții cum fac, cum nu fac, tot pleacă și cu ceva de la rafturile cu marfă la kilogram.
Chiar lipit de acest magazin mai este unul, tot cu haine la mâna a doua. Cred că sunt zile în care merită să arunci o privire și pe acolo, însă eu nu prea am avut noroc să găsesc ceva. Ca prețuri, sunt cam la fel ca la celălalt, însă magazinul se închide mai devreme.
Unul dintre cele mai mișto second-handuri pe care l-ai putea găsi vreodată e cel de la Lizeanu. Dacă mai mergi puțin pe Ștefan cel Mare, vreo două minute, tot pe partea stângă, ajungi la el. Chiar după colț, cum mergi spre Strada Viitorului, găsești super-prețuri și reduceri.
Sâmbătă dimineață, înăuntru, agitație maximă: bluze, pantaloni, rochii, toate sunt revizuite, pipăite, probate și întoarse pe toate părțile. E „ziua de aur” când toate produsele din antreul magazinului sunt la 2 lei bucata (înainte erau un leu). Într-un colț, o doamnă bine, cu ochelari pe nas și o atitudine hotărâtă, probează o fustă care, după cum stă scris mare la ușă, costă fix 2 lei.
– Cât costă asta?
– Scrie pe geam, doamnă!
– Da, da, am văzut, totul la 2 lei, dar și asta e 2 lei?
– Da, doamnă, e 2 lei, că doar scrie acolo…
Discuția se repetă odată la câteva minute, până ce produsele dispar ușor-ușor, să lase loc pentru marfa nouă care urmează să vină marți… Și asta mă face să mă gândesc că magazinele second-hand nu sunt doar despre haine ieftine și lupta împotriva consumerismului, ci despre o întreagă experiență de viață, cu personaje colorate, dialoguri savuroase și, mai ales, îmulțumirea de a fi găsit exact ceea ce caut, în timp ce simt că am câștigat la Loto. Eu cred că și dacă nu ești adeptul hainelor deja purtate, tot e o experiență care merită trăită. Cine știe, poate pleci acasă cu o geantă de piele, o fustă de 2 lei și o poveste de spus mai departe.