FOTO | Prin București a trecut Anton și a turnat asfalt fix peste ploaia cu clăbuci, sub privirile vigilente ale cartierului: ”Oare ține asfaltul ăsta turnat după torențială?”

Marți seară, peste București s-a abătut o torențială ca la carte. A fost genul de ploaie pentru care orice gospodar își ține umbrela aproape și orice constructor, în mod normal, își ține utilajul în garaj. În mod normal. Pentru că exact atunci, când tot orașul era ud leoarcă, în Sectorul 5 a apărut un utilaj uriaș și o echipă harnică în veste portocalii, hotărâtă să nu lase o ploaie torențială să strice un program de lucru.

Pe scena asta a intrat eroul nostru din folclor, Anton îi spunem așa pentru că șoferul de betonantă merită un nume, iar pe utilaj scria altceva. Anton și-a făcut treaba conștiincios: a întins covorul negru, lucios, fix pe luciul de apă, cu profesionalismul omului care a primit o comandă și o duce la capăt indiferent de meteoriții care ppică din cer.

Cetățeanul vigilent intră în scenă

Toată operațiunea ar fi rămas o mică taină de cartier dacă nu exista un grup de Facebook intitulat ”Ești din Sectorul 5, dacă..”. Aici domnul Patrick a publicat fotografia și a formulat cea mai delicată întrebare tehnică a anului, cu prudență, să nu supere pe nimeni: ”Oare ține asfaltul ăsta turnat după torențiala asta de azi, că peste tot e ud.. întreb pentru un prieten.”

Întreabă pentru un prieten. Desigur. Nimeni nu întreabă vreodată pentru el însuși când e vorba de bani publici și asfalt umed. Prietenul acela invizibil, curios și ușor neliniștit, este cel mai activ locuitor al Bucureștiului.

Răspunde, te rog, normativul

Aici intervine un personaj nesuferit, care strică mereu petrecerea: legea. Normativul care reglementează punerea în operă a mixturilor asfaltice la cald, prevede limpede că lucrările ”se întrerup pe vânt puternic sau ploaie și se reiau numai după uscarea stratului-suport”. Apoi șe așterne asfalt doar ”pe o suprafață uscată”.

Corul tragediei sectoriale, secțiunea comentarii

Ca în orice piesă bine scrisă, eroul are un cor care comentează acțiunea. Sectorul 5 și-a trimis cei mai buni filosofi. Omarr a deschis cu un proverb popular: ”Rău e că pune, rău e că nu pune.” O dilemă existențială, greu de rezolvat între două torențiale. Un domn a mutat discuția pe terenul, mai puțin poetic, al contabilității: ”dacă peste o lună crapă și se reia lucrarea, Primăria ajunge să plătească de două ori pentru același metru pătrat. Așa faci și pe banii tăi, dacă mecanicul îți repară prost?”

Un alt comentator a adus în discuție un precedent local, susținând că asfaltul turnat anterior în zona Pecineaga-Vicina ar fi început să se degradeze după aproape un an, cu porțiuni încă neterminate și guri de canal lăsate sub nivelul carosabilului. Sunt observații de cetățean, nu expertize de laborator. Nicu, optimistul grupului, a oferit singura garanție realistă: ”Ține dacă nu trec mașinile pe acolo.”

 Soluție impecabilă. Un drum pe care nu circulă nimeni rezistă, într-adevăr, o veșnicie. Mihai a încheiet dezbaterea cu verdictul care, probabil, ar trebui pus pe stema sectorului: ”În Sectorul 5 contează doar impresia.”