Pe o bucată de iarbă din Sectorul 2, între doi copaci cu tulpinile date cu var și un gard alb de metal, stă înfipt un scut. Are culori de carte poștală, un desen cu blocuri, o roată, un pod și, pe margine, o deviză: „Respect pentru comunitate”. Sus scrie, mare, SECTORUL 2. Ca să nu existe dubii.
Mire a fotografiat scutul și l-a pus pe grupul de Facebook „Sector 2 – Informații și dezbateri”, cu o întrebare simplă: se poate și fără tablele astea? Puteau la fel de bine să scrie „din banii noștri, contribuabilii”, adică ai celor care locuiesc chiar în blocul ăla.
Logica funcționează perfect dacă o duci acasă. De exemplu, noi de ce nu punem o plăcuță pe aragaz: „Aici s-a gătit. Respect pentru bucătăreasa casei”. Ar merge și una deasupra mașinii de spălat. „Datorită mie mergeți curați pe stardă”
Una, aurită, pe ușa camerei copiilor, după 18 ani: „Aici am crescut doi copii. Cu micul sprijin al tatălui”.
Nicio gospodină din București nu face asta. Nu pentru că n-ar merita, ci pentru că treaba făcută se vede și fără semnalizare. Fiecare își face treaba fără artificii și anunțuri la avizierul casei.

Prețul panoului nu e trecut nicăieri. Doru i-a luat apărarea scutului: „E o bucată de plastic printată. De unde știi că e scumpă? Ai tăiat tu bon?”. Întrebare corectă. Doar că bonul nu l-a tăiat nici Mire, nici Doru, ci primăria. Care îl are. Pe banii cetățenilor care, după câte se pare, i-ar vrea cheltuiți altfel.
Mircea a mutat privirea mai jos: „Gardul ăla scump nu l-ați remarcat?”. Iar Nicolae a rezumat dilema în trei propoziții: e o cheltuială inutilă, oamenii știu oricum că e meritul primăriei, dar e ceva frumos.
Oricine poate întreba cât au costat panourile și câte sunt: o cerere în baza legii către Primăria Sectorului 2. Instituția are 10 zile să răspundă, 30 dacă informația e greu de găsit.