FOTO | Povestea nesfârșită a tramvaielor care se ciocnesc cu birjarii de ieri, șoferii grăbiți de azi și ele între ele, de peste un secol

Așa cum omenirea, sau măcar o parte din ea, a avut mereu nevoie de războaie ca să justifice fel și fel de bazaconii născute din mințile mult prea înfierbântate și, uneori, chiar în repaos, ale mai mărilor acelor vremuri, așa și pe la noi. Fie ca suntem din Obor, Unirii, Crângași sau Stefan cel Mare, există un război continuu. Războiul tramvaielor cu restul lumii. Și războiul ăsta datează tocmai din 1914, când altcineva scria satiră la „Veselia”:

Un război care tinde să devină un record de durabilitate și consecvență. Pentru că el a început odată cu darea în folosință a primei linii de tramvai din București și continuă și azi. Doar combatanții adverși s-au mai schimbat: de la căruțele cu cai trase de birjari cu tupeu, pentru care un maldăr de fier în mișcare nu avea de ce să reprezinte un pericol, la mult mai recenții șoferi de mașini cu mulți cai putere ascunși sub capotă, dar cu semnalizarea și simțul orientării în spațiu și timp aproape absente. Vremuri diferite, alți luptători, cam același deznodământ de fiecare dată: fiare contorsionate, mult scandal și circ și, uneori, și nevinovați căzuți la mijloc.

Tramvaiele au cai putere pe dinăuntru și nervi putere pe-afară

Și ai putea crede că, atunci când orașul este liber, șoferii de București sunt plecați la ei acasă în Moldova. Ca mine, de altfel. Așa că războiul acesta ia o pauză. Ei, aș! Ca într-o scenetă de-a piesa parcă din Idele lui Marte, „Cezar din Obor”, linia lui 21 este mișelește lovită de imaginea sa în oglindă. Un alt tramvai, tot de pe linia lui 21, care, probabil, furat de peisaj, a uitat dacă vine sau pleacă.

Noroc cu stilul șugubăț de redactare a știrilor din început de secol 20, în care comparații cu ciocnirea ouălor de Paști nu aveau cum să nu stârnească zâmbete. Pentru că, măcar atât, romanul a știut mereu să facă haz de necaz. Chiar și atunci când puține mijloace de transport în comun din oraș reușesc sa se „autocaseze”. Într-un scenariu pe care mulți l-ar interpreta drept periculos, dar este doar o stare „de fapt” la noi. Pentru ca ceva trebuie să se ciocnească la Paști. Sau la orice eveniment special.

Te-ar mai putea interesa și:

• FOTO | Cum se deszăpezea acum 100 de ani în București și în ce hal au ajuns liniile de tramvai în anul nostru de glorie 2026
• E șantier arheologic la Obor, doar așa se explică săpăturile nonstop. „M-am uitat pe geam, o nouă prăpastie, Termoenergetica o să ajungă la vetrele dacice”
• Se simte că a început postul Paștilor. Miracol în Obor și în București, apa caldă și căldura au înviat deja, deși încă nu au trecut trei zile