Viața tumultoasă, marcată de o copilărie săracă, controverse politice și o operă literară profundă reprezintă nuceul identității istorice a marelui scriitor Panait Istrati.
O personalitate complexă a României, memoria scriitorului Panait Istrati este astăzi păstrată vie prin monumentul său funerar din Cimitirul Bellu.
Născut „din flori” la Brăila, Panait Istrati a purtat de-a lungul întregii sale existențe povara originilor sale incerte și dificile.
Fiu al unei spălătorese devotate, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec originar din Cefalonia, Gheorgios Valsamis, viitorul autor a fost umrărit permanent de acest context familial tensionat.
Educația sa formală a fost una extrem de limitată, reușind să termine doar șase clase la școala generală din Baldovinești.
Chiar și această etapă a fost parcursă cu mari dificultăți, fiind obligat să repete doi ani de studiu.
Astfel, tânărul Istrati a început să lucreze inițial ca ucenic în cadrul unei cârciumi, devenind ulterior brutar și vânzător ambulant.
Setea de aventură și necesitatea supraviețuirii l-au determinat mai târziu să se angajeze ca și cărbunar la bordul navelor aparținând Serviciului Maritim Român.
Aici i-au fost deschise porțile către orizonturi geografice la care nici nu îndrăznise să viseze în copilărie, purtându-l prin orașe cosmopolite precum Alexandria, Constantinopol și Paris.
În tot acest timp, Istrati a dezvoltat o pasiune profundă pentru lectură, citind absolut tot ce îi cădea în mână, și începând astfel să scrie.
În anul 1906 a marcat debutul său public prin intermediul unor articole muncitorești, moment care a consolidat apropierea sa timpurie de doctrina socialistă.
Anul 1921 l-a găsit pe Panait Istrati la Nisa, aflat într-o stare de completă singurătate, măcinat de o boală necruțătoare și de o profundă deprimare existențială.
Ajuns la limita disperării, el a încercat să își curme viața, însă a fost salvat în ultimul moment.
Mai târziu, în anul 1927, Istrati a călătorit în Rusia și Ucraina.
În timpul acestei prime vizite, scriitorul l-a întălnit pe celebrul Nikos Kazantzakis, și el un scriitor, și cel care avea să îl imortalizeze pe autorul român ca personaj în faimosul său roman Zorba Grecul.
Doi ani mai târziu, atras încă de mirajul stângii utopice, Istrati a revenit în Rusia.
Cu toata acestea, contactul direct cu realitatea sovietică a provocat o ruptură definitivă în conștiința sa.
Scriitorul a fost profund dezgustat de sărăcia lucire în care se zbătea popșulația și de abuzurile sistematice comise de autorități.
Spre finalul vieții sale, s-a orientat spre cealaltă extremă politică a vremii, fascismul, fapt care i-a atras numeroase critici și l-a izolat pe scena publică.


Începând cu anul 1933, Istrati a urmat un tratament intens împotriva tuberculozei la Nisa, după care a ales să revină definitiv în București, unde s-a și stins din viață.