Primăria Capitalei a publicat azi, 3 august 2026, un nou set de fotografii din Parcul Herăstrău, în care își inventariază public parcul: mobilier urban desperecheat, alei sparte, maluri rupte. Este a câta oară? Nimeni nu mai numără. De când lacul a fost golit, în iunie, bucureștenii primesc aproape zilnic, uneori de două ori pe zi, dovada fotografică a unui lucru pe care îl știu de ani buni: cel mai mare parc al orașului arată rău.
Nu sunt fotografii de anchetă. Sunt fotografii de recensământ. O alee de beton crăpată în plăci neregulate, ca o farfurie scăpată și lipită la loc. Alta, de asfalt, cu o fisură care merge cuminte pe mijloc, de la un capăt la altul, ca un marcaj rutier pe care a avut ani la rând să se deseneze. Dale de piatră ridicate din rost, cu iarbă crescută printre ele și cu o treaptă improvizată acolo unde terenul s-a lăsat. Borduri desprinse de asfalt, cu un șanț de pământ între ele și pista de biciclete, al cărei marcaj galben a rămas o umbră.



Mai departe: o masă de ping-pong din beton, vopsită verde cândva, pe care cineva a pus o cărămidă, în lipsa fileului. Un stâlp de iluminat rupt de la bază, cu partea de sus dispărută, plantat într-o zonă de pământ bătătorit unde iarba a renunțat. Un alt stâlp, în picioare, de care e legat un coș de gunoi verde. Alături, în altă poză, un coș galben metalic cu model floral turnat, lângă o bancă verde de fontă. În altă poză, o bancă maro, proaspăt lăcuită, pe suport de beton. În alta, o bancă neagră de fontă, cu spătar ornamental. În alta, două bănci de lemn pe socluri de beton scorojit. Puse cap la cap, arată ca un depozit de mostre.


„Sunt 18 modele de bănci, la fel de multe de coșuri, dar și de stâlpi de iluminat”, scrie Primăria Capitalei în postare, care vorbește despre „o babilonie în ceea ce privește mobilierul urban.”
Ultimele fotografii din set arată lucrările propriu-zise: lacul golit, văzut din dronă, cu insula înconjurată de un drum de pământ și un excavator la lucru, plus două simulări înainte–după în care malul actual, mâncat de apă, e înlocuit de o dală de beton care avansează spre lac.


„Îmi e rușine când merg prin Herăstrău”, a declarat primarul general Ciprian Ciucu, citat de PMB – o frază pe care a spus-o la începutul mandatului și pe care PMB o reia acum în postare.
Despre partea de patrimoniu, edilul a explicat vineri, la conferința de presă din parc: „Specialiștii de la Institutul Național al Patrimoniului vor face un plan de management pentru intervenții minimale. Nu e nevoie de mai mult, pentru că nu vorbim despre reconfigurări de alei, ci de mobilierul urban, despre locurile de joacă, despre Teatru de Vară, Grădina Japoneză, Expo Flora, toate funcțiunile parcului”.
Primăria a împărțit intervenția în cinci direcții:
Banii pentru studii, documentații și o parte dintre intervenții vin dintr-un fond privat de până la 10 milioane de euro, strâns prin Fundația Comunitară București. Întregul proces de regenerare este anunțat pe patru etape, în 4–5 ani: zona istorică de la Expo Flora la Berăria H, apoi zona Roaba de Cultură, apoi nordul parcului. Separat, PMB a reluat demersurile pentru preluarea celor patru hectare din zona Clubului Diplomaților, aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Externe.
Lucrările se vor face pe zone, „astfel încât să nu afectăm plimbările voastre de zi cu zi”, transmite PMB.
Aici comunicarea devine brusc mai discretă. Fotografiile arată o degradare care nu s-a produs în șapte luni. Asfaltul crăpat pe toată lungimea aleii, dalele ieșite din rost, malurile mâncate de apă, cele 18 modele de bănci – toate sunt rezultatul a peste trei decenii de administrare în care mobilierul s-a cumpărat pe bucăți, de la un an la altul, fără un plan unitar.
Parcul e administrat de Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB), instituție subordonată Primăriei Capitalei, indiferent cine a fost primar general. Iar primari generali au fost destui. Din 1990 și până azi, la conducerea orașului au trecut 17 primari generali.
Ca să nu mă bazez doar pe memoria de bucureștean, am consultat Galeria Primarilor Generali de pe pmb.ro. Din ianuarie 1990 și până astăzi, Bucureștiul a avut 17 primari generali. Nouă aleși prin vot direct, opt numiți sau interimari.
Parcul Herăstrău a fost amenajat în anii 30, pentru Expoziția Generală, și are, astăzi, cam 110 hecatre. Aleile au peste 100 de ani, iar structura lor s-a degradat, cum era și normal să pățească o lucrare făcută secolul trecut. A spus și Lucian Judele, administratorul public, chiar luna trecută. Ce s-a reparat, de fapt, în 36 de ani?
Postarea de azi, 3 august 2026, nu numește pe nimeni. Spune doar că edilul e „de doar șapte luni” în funcție și că a „grăbit, deblocat și inițiat multe proiecte”. Restul rămâne în ceață: parcul s-a stricat singur, în timp ce toată lumea era ocupată cu altceva.
Există o logică în această comunicare. Ea se numește stabilirea liniei de bază. Cine fotografiază ruina înainte de a începe lucrul își asigură comparația favorabilă de mai târziu și, în același timp, își ia o poliță de asigurare pentru întârzieri: cu cât punctul de plecare pare mai jos, cu atât orice progres pare mai mare, iar orice amânare pare mai scuzabilă.
Problema e că bucureștenii nu au nevoie de fotografii ca să afle cum arată Herăstrăul. Trec prin el. Se împiedică de dalele alea. Stau pe băncile rupte, în toate cele 18 modele. Ceea ce descoperă acum administrația, cu aparatul de fotografiat în mână, bucureștenii știu de ani buni. Cu dinții sparți, rochite și pantaloni rupți sau cu cu genunchii zdreliți.
Iar întrebarea firească rămâne: la ce bună tânguiala zilnică, dacă lucrarea e deja contractată, are termen, are buget și are constructor pe șantier? Un parc nu se repară prin postări. Se repară prin utilaje, care sunt deja acolo, în cuva lacului. Restul e comunicare – și ar putea foarte bine să se facă la sfârșit, în liniște și cu decență, când aleea nouă de doi metri chiar există și se poate merge pe ea.