Șoseaua Giurgiului nu este doar drumul care, parcă dintotdeauna, leagă Bucureștiul de portul Giurgiu și ți-e drum până la bulgari, la Ruse. Giurgiului e un drum pe marginile căruia s-au ridicat case cam tot așa cum se ridică sate pe de-a lungul râurilor.
La începutul secolului 20, zona se afla la marginea comunei Șerban Vodă, unde se adunaseră mulți înstăriți. Treptat, a început să fie parcelată și-au început să apară primele străzi. Printre el, Puțul cu Tei, Stejărișului, Făgetului, Nucetului, Ulmetului, Sălcetului, Cornetului, Brădetului (acum George Bacovia), Alunișului….
Până la sfârșitul anilor’ 50, de-a lungul șoselei care merge spre Giurgiu întâlneai case vechi, grădini și multe, foarte multe livezi.
Regimul comunist a transformat radical zona. Livezile și celelalte culturi agricole au dispărut, în locul lor au început să răsară blocuri – unele de patru etaje, dar altele erau, practic, zgârie nori, la referințele de atunci, căci aveau și 15 etaje
Giurgiului devenea, astfel, unul dintre cartierele noi ale vremurilor, alături de Titan, Drumul Taberei și Berceni. Era un cartier liniștit, curat și plin de spații verzi. E considerat destul de liniștit și-n ziua de azi.
Unul dintre ordinele date de Nicolae Ceaușescu după cutremurul devastator din 1977 a fost ca sinistrații rămași fără locuințe să primească apartamente noi, mobilate. Multe dintre ele erau pe Giurgiului.
În imaginea de mai jos, un astfel de apartament este pregătit pentru o familie de sinistrați.
Aceasta este, foarte pe scurt, povestea acestui cartier din sudul Bucureștiului, situat parțial în Sectorul 5, parțial în Sectorul 4, care se învecinează la vest cu Ferentariul și Olteniței și la est cu Berceniul.
Îți recomandăm să citești și: