FOTO | Piedone-Tatăl s-a emoționat preț pe 70 de rânduri de ziua lui Piedone-Fiul. Brace for impact: ne oferă și o poză cu feciorul cu coroniță

Pe 15 septembrie 1989, la București, s-a născut un copil. Nimeni nu bănuia atunci că se naște un primar. Treizeci și șapte de ani mai târziu, copilul conduce Sectorul 5, iar tatăl lui, Cristian Popescu Piedone, fost primar al aceluiași Sector 5, i-a scris pe Facebook o scrisoare de ziua lui.

Scrisoarea are aproximativ 70 de rânduri. Unele rânduri au un singur cuvânt. Unul dintre ele este „Iulia”. Altul este „EA!”, scris cu majuscule. Așa cum se scrie în administrație numele instituțiilor importante.

Odă pentru Fiu, varianta Sector 5

Vine o vreme în viața oricărui tată când un cadou de la mall nu mai e suficient. Piedone-Tatăl a ajuns la acest moment și a procedat logic: s-a așezat la calculator și a scris. Cu emoție și cu râuri de amintiri. În administrația bucureșteană, dinastia Piedone are o tradiție de păstrat.

Aceasta nu este prima epistolă. În toamna lui 2024, când fiul a depus jurământul, tatăl i-a scris tot pe Facebook: „Să ai noroc, tată! Să fii primarul care vrei să fii!” Atunci îl avertiza că somnul va fi puțin. Acum, la doi ani distanță, constată că băiatul a crescut.

Scrisoarea de azi începe simplu și aritmetic

„La mulți ani, Vlad! 37 de ani…” Piedone-Tatăl continuă cu un nod în gât: „Oricât ai crește, oricâte responsabilități ai duce pe umeri,  pentru mine rămâi tot băiatul meu.”

Băiatul, trebuie precizat, administrează un sector al Capitalei. Pentru tată însă este tot băiatul lui. Pentru contribuabilii din Sectorul 5, este primarul. Ambele afirmații sunt corecte simultan, iar în politica românească se numește familie.

Coronița. Primul semn

Există o fotografie. Un băiat de 7-8 ani, în sacou de catifea albastră și papion negru, poartă pe cap o coroniță de premiant. Zâmbește superior, ca omul care a înțeles din timp cum funcționează ierarhiile. Cu brațul, o cuprinde pe sora mai mică, Ana. Fetița privește timid în jos, cam cum ar face un consilier local căruia nu i s-a dat cuvântul.

Decorul este sobru ca un hol de primărie: faianță gri pe pereți, o priză la vedere, un scaun de birou negru.  Piedone-Fiul a crescut într-o familie în care administrația publică a fost un stil de viață și a învățat din adolescență cum funcționează o primărie. Alți adolescenți învățau să meargă pe bicicletă. Vlad învăța organigrama.

Singurul om care l-a tras de barbă pe Piedone

Anii trec. Într-o altă fotografie, făcută într-o pădure de brazi, băiatul a devenit adolescent, poartă hanorac maro și îl ține pe tatăl său de barbă cu ambele mâini, trăgând ușor de ea în lateral. Tatăl, cu ochelari și tricou negru, privește în gol. Parcă știa că, într-o zi, băiatul acesta va prelua dosarele.

Este, după informațiile redacției, singurul caz documentat în care cineva l-a tras de barbă pe Piedone și a primit ulterior un mandat.

Transferul de competențe

Un selfie, la un eveniment cu candelabre. Tatăl a renunțat între timp la păr, dar a păstrat barba și a adăugat ochelari cu ramă groasă neagră, o haină de catifea neagră cu nasturi metalici și o cruce de argint. Fiul a adoptat barba.

Ce a lăsat tatăl a preluat fiul. În administrație, fenomenul se numește continuitate. În genetică, se numește tot continuitate, dar fără proces-verbal de predare-primire.

Covor roșu. Arcadă de flori albe cât o poartă de cetate. Sfeșnice aurii cu fundițe roșii. Tatăl într-un sacou gri cu inserții negre și bocanci cu ținte, fiul la costum închis. Evenimentul nu contează. Contează covorul și musafirii care îl calcă în picioare încălțate scump și dichsit. Doamnele de la brațele Tatălui și Fiului sunt mame și soții. Sunt instituțiile pe care Piedone-Tatăl le scrie cu majuscule.

Cetatea lui dinastiei Piedone are timonă

Cuvântul-cheie al scrisorii este „cetatea”. Apare de trei ori.„Am avut cetatea noastră.” „Am vrut doar să fii pregătit pentru lumea de dincolo de cetatea noastră.” Și finalul: „Cetatea noastră este întreagă. Și cu tine la timonă, băiatul meu, știu că va rămâne așa.”

Cetatea, în mod curios, în lumea dinastiei Piedone are timonă. Cetățile de obicei nu navighează, dar Sectorul 5 a demonstrat de-a lungul anilor că imposibilul este posibil. De altfel, motto-ul primăriei este chiar „imposibilul posibil”.

Cititorii atenți își amintesc că termenul are istoric. În seara alegerilor din iunie 2024, Piedone-Tatăl anunța că PUSL „nu și-a pierdut cetatea de la Sectorul 5”. Între timp, în iunie 2026, PUSL l-a exclus pe Vlad Popescu Piedone din partid. Partidul a ieșit din cetate. Familia, nu. Cetatea, anunță tatăl, este întreagă.

De trei ori „iartă-mă”

Scrisoarea conține și un moment de autocritică.

Dacă am fost prea aspru, iartă-mă!
Dacă am lipsit când trebuia să fiu acolo, iartă-mă!
Dacă uneori te-am împins mai tare decât trebuia, iartă-mă.

Primele două cereri de iertare au semn de exclamare. A treia are punct. Probabil că, până la a treia propoziție, tatăl a reuit să se ierte singur.

Tot aici apare și fraza dedicată doamnei Piedone-Mama: „Că, dacă rămâneați numai pe mâna mea, tu și Ana… Dumnezeu cu mila!” Practic, cetatea Piedone s-a rezemat pe un singur stâlp: Piedone-Mama.

Semnătura

Scrisoarea se încheie cu „La mulți ani, băiatul meu!” și un singur cuvânt: „Tata”. Fără funcție. Fără partid. Fără ștampilă.