Vechiul București | 11.02.2025
În ziua de azi, excursioniștii responsabili, nu doamnele care se ambiționează să ajungă la cota 2000 cu pantofi cu toc, au de unde să-și aleagă cel mai performant echipament de drumeție,
Din fericire, trecerea anilor nu se vede doar în calendare, ci și pe străzile Bucureștiului, cel puțin din anumite puncte de vedere… Uite, de exemplu Piața Sălăjan din Sectorul 3 al Capitalei, un loc unde, din fericire, nu mai este noroi pe jos ca acum 24 de ani, dar unde gunoaiele, ambalajele și pungile se pare că pot sta oriunde mai puțin la coș.
Două decenii nu e deloc puțin timp, mai ales într-o capitală precum Bucureștiul, care în acest timp a intrat pe deplin în Uniunea Europeană și în NATO (chiar în anul din care provine prima poză), dar de unde se pare că metehnele par să dispară greu. Desigur, lucrurile au înaintat considerabil spre bine, însă din păcate spiritul civic nu poate fi dobândit prin tratate, convenții sau acorduri internaționale.
Andrei Bîrsan a publicat pe contul său de Facebook două fotografii din același colț de București, mai exact Piața Sălăjan, în apropierea intersecției dintre bulevardele Nicolae Grigorescu și Theodor Pallady. Le separă totuși 22 de ani, prima datând din 2004 iar a doua din 2026, timp în care s-au produs multe schimbări. Pentru început, parcarea improvizată de pe colțul intersecției a fost înlocuită de o patiserie, tarabele de tablă care împânzeau altădată Capitala s-au dus și ele, iar pământul de pe jos, noroiul și bălțile au rămas și ele doar în poze.
În prezent, deși au fost plantați copaci, pământul de acum 22 de ani nu a mai rămas nici măcar la rădăcina lor, arborii fiind acoperiți cu o placă de cauciuc. Au fost montate și bănci, care sunt mâzgălite cu graffiti, dar și coșuri de gunoaie, care în poză par mai degrabă goale.
Un lucru pare să fi călătorit în timp din păcate, gunoiul de pe jos, care a rămas la ordinea zilei în ciuda schimbării drastice de peisaj. Cutiile de carton, PET-urile turtite și toate felurile de ambalaje stau bine mersi în mijlocul trotuarului în ambele cadre, doar că în prezent poate mai uscate din cauza (sau „datorită”) încălzirii globale care a făcut ca mocirla de după ninsoare să fie mai degrabă o amintire de album foto.
Că e tradiție, că e lipsa simțului civic, din cele două cadre pare cumva că orașul s-a modernizat și și-a văzut de drumul lui în jurul gunoaielor de pe jos, indiferent dacă se adună pe noroi sau de pe pavele roșiatice
