FOTO | Pe urmele lipscanilor, de la “Ulița cea Mare” a Bucureștiului de odinioară și până în inima Centrului Vechi de azi. Cine erau lipscanii și ce-aduceau de la Lipsca

Dacă Centrul Vechi e inima Bucureștiului, atunci strada Lipscani precis trebuie să fie artera pulmonară. Aici respiri de toate: patrimoniu, terase, cârciumi și cârciumioare, vechi și nou, un amestec al orașului așa cum a fost, cum e și cum ar putea fi.

Avem în București străzi frumoase, străzi interesante, străzi aglomerate, străzi fermecătoare, străzi dichisite și străzi împuțite, străzi moderne și altele care te poartă-n urmă-n timp. Și avem Lipscaniului.

Strada Lipscani de azi, care începe în dreptul străzii Anghel Saligny din Sectorul 5 și se termină la Calea Moșilor în sectorul 3, străbate, în cea mai mare parte a ei, Centrul Vechi și „unește”, practic, Bulevardul Brătianu de Calea Victoriei.

Până să fie atracția turistică și evadarea de weekend de azi, a fost ulița negustorilor. Dar nu vorbim despre orice negustori, ci despre lipscanii care-și umpleau prăvăliile și tarabele cu marfa lor adusă tocmai de la Lipsca.

La început au fost lipscanii și „Ulița cea Mare”

Strada Lipscani are poveste veche. Agerpres amintește că a fost menţionată în doscumente încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea, sub numele de ”Uliţa cea mare” de lângă Curtea domnească. aveau să treacă încă vreo două secole până să se cheme pe numele ei de azi.

La „Ulița cea Mare” din București se făcea negoț. Iar negustorii se chemau, în general, ”cupeţi” şi ”neguţători”. Mai erau și târgoveții carea aveau nume în funcție de locul de unde își aduceau marfa, și-așa ajungem la lipscani.

„Lipscanii”, scrie istoricul Constantin C. Giurescu în „Istoria Bucureştilor”, erau acei negustori care, al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, se aprovizionau direct din marele târg al Europei Centrale, de la Leipzig – sau, cum i se spunea în Ţara Românească, de la Lipsca: 

Mai înainte vreme, marfa de «lipscănie» ne sosea prin intermediul saşilor; apoi, dându-şi seama de marele câştig pe care îl pot realiza, negustorii bucureşteni trec peste aceşti intermediari şi se duc direct la sursă. Del Chiaro, secretarul lui Brâncoveanu şi al lui Ştefan Cantacuzino (1710-1716), pomeneşte  în ”Istoria” sa pe negustorii care vin ‘de două ori pe an’ de la Lipsca, aducând cristaluri de Boemia şi ‘tot soiul de alte mărfuri’. Un act oficial din 16 august 1726 arăta că, în acel an, negustorii bucureşteni au adus, de la târgul de primăvară din Lipsca, opt care cu marfă. (….)

Lipscani, „cea mai frumoasă și veselă stradă din București”

Acești ”lipscani” au dat numele lor, în veacul al XVIII-lea, principalei ulițe de comerţ a Bucureștiului, mai scrie istoricul Constantin C. Giurescu:

Acești lipscani aveau o odaie a lor pe locul stăpânit de Biserica domnească. Astfel, un act de la voievodul Constantin Cehan Racoviţă, din 25 aprilie 1754, precizând chiria pe care trebuie să o plătească toţi cei care au case şi prăvălii pe acest loc, menţionează printre chiriaşi şi ”Odaia lipscanilor”. Aceşti negustori aveau – poate- aici, sediul breslei lor, eventual şi un depozit, se mai arată în lucrarea amintită.

La 1855, în timpul ocupaţiei austriece, căpitanul Stefan Dietrich spunea, așa cum tot Giurescu amintește în cartea sa: ‘

Cea mai frumoasă şi veselă stradă din Bucureşti este strada Lipscani, unde se află cele mai bogate şi luxoase magazine care, prin mărimea şi strălucirea lor, se pot măsura cu magazinele vieneze

În a doua jumătate a secolului XX, pe strada Lipscani au apărut numeroase magazine. În anii ’80, erau foarte cunoscute magazine precum „Macul roșu”, „Trusoul”, „Bizonul’, „Porțelanul’, dar strada avea sumedenie de alte magazine diverse, unde găseai te miri ce: încălţăminte, metraje, lenjerie, cosmeticale, parfumuri. Și, desigur, să nu uităm de Librăria „George Coșbuc”!

Strada Lipscani – un monument istoric în sine

Tot Agerpres amintește că, în  2003, a fost demarat proiectul „Reabilitarea străzilor şi utilităţilor din Zona Pilot a Centrului Istoric Bucureşti”. Această Zonă Pilot din Centrul Vechi a fost delimitată, la nord, de strada Lipscani, la est de bulevardul I.C.Brătianu, la sud de strada Halelor şi Splaiul Independenţei, iar la vest de Calea Victoriei.

Prin acest proiect, municipalitatea și-a propus refacerea reţelei stradale, a canalizării, a celorlalte reţele de utilităţi, a finisajului străzilor, precum şi amplasarea de mobilier urban şi refacerea iluminatului public. De asemenea, planul prevedea și refacerea clădirilor vechi din zonă.

Din ‘”Ansamblul de arhitectură Strada Lipscani” fac parte mai multe clădiri de patrimoniu, printre care Palatul Dacia-România, monument istoric de valoare naţională, înscris în Lista Monumentelor Istorice, sediul Băncii Naţțonale, „Hanul cu tei”, Teatrul de pe Lipscani, Centrul cultural ARCUB – Hanul Gabroveni.

Îți recomandăm să citești și

• Ai fost „La vulturul de mare cu peștele în ghiare”? Povestea celebrului magazin din București
• VIDEO | Calea Moșilor în anii ’70: imagini mute care dau voce unei lumi dispărute. M.M București ne oferă un fermecător film-document de dinainte de demolări