FOTO | Pe străzile din București umblau cândva troleibuzele românești poreclite „televizoarele”. Trei în rând pe Magheru, cu un străvechi și chipeș autobuz Chausson pe urme

Bulevardul Magheru din București, deși are o lungime redusă ce nu atinge nici măcar un kilometru, rămâne unul dintre cele mai puternice simboluri urbane ale Capitalei.

Apărut la începutul secolului trecut ca parte a unei mari magistrale Nord-Sud menite să preia din traficul intens de pe Calea Victoriei, bulevardul a trecut prin schimbări masive de-a lungul deceniilor.

Cu toate acestea, perioada anilor 1950 a marcat un punct de cotitură în configurația sa spațială și arhitecturală.

Moștenirea interbelică și fragmentarea urbană de dinainte de 1950

Până la mijlocul secolului al XX – lea, artera, cunoscută în trecut sub denumirile de „Ion C. Brătianu” sau „Take Ionescu”, avea un aspect neunitar.

Construcțiile moderne de zece etaje ridicate în perioada interbelică coexistau cu case vechi boierești, terenuri virane și străzi înguste.

Mulți proprietari influenți din acea perioadă au refuzat exproprierea, iar partea centrală a bulevardului rămăsese înghesuită de mai multe imobile vechi.

Marile demolări din anii 1950

Deceniul 1950 a adus însă schimbări majore sub noua administrație edilitară.

Astfel că, pentru a asigura circulație fluentă și o linie arhitecturală continuă între Piața Romană și Piața Universității, perimetrul vechi a fost demolat complet.

Această schimbare din anii 1950 a dus la dispariția unor monumente emblematice ale orașului, cel mai cunoscut fiind clădirea Muzeului Simu, o elegantă clădire neoclasică construită după modelul Templului Erehteion din Atena.

Așadar, odată cu înlăturarea acestor clădiri, bulevardul a dobândit spațiul, perspectiva și profilul urbanistic pe care bucureștenii le cunosc și în prezent.

Transportul public în anii ’50 și ’60

Pe parcursul anilor, noul bulevard Magheru s-a impus ca principalul punct al transportului public din București.

Bucureștenii acelor vremuri se bucurau de tramvaie ale căror șine erau amplasate chiar pe mijlocul străzii, dar și de autobuze și troleibuze de epocă, care aveau celebrele taxatoare.

Cât despre autoturismele personale, aici lucrurile stăteau puțin diferit căci, în acele vremuri, prezența lor pe străzi era destul de rară.

Te-ar mai putea interesa și:

• FOTO | Cum se năruie Moara lui Assan sub ochii noștri. Zidurile stau să cadă, iar buruiana înghite moștenirea lăsată de brutarii bucureșteni din secolul XIX
• FOTO | Inovatorul uitat. Cine a fost Mihail Petrini-Galatz, omul care a transformat subsolul Universității București într-un un loc al marilor descoperiri
• FOTO | Inundațiile din Vechiul București, cu doamne cochete care străbăteau străzile noroioase în galoși și aceleași nemulțumiri față de primarii vremii. Imagini din interbelic