FOTO | “Nu există, n-are cum!” Totuși, a existat: Piața Victoriei, pustie în miez de zi, în vremuri cu două autobuze și două mașini în intersecția care azi ne scoate peri albi

Piața Victoriei este în viața orașului încă de dinainte de anul 1700, iar transformările pe care locul le-a suferit de-a lungul secolelor sunt impresionante.

Piața Victoriei, de la Capu’ Podului și până în zilele noastre

A apărut undeva pe la 1692, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, care a unit Drumul Brașovului (segmentul dintre Cercul Militar și Piața Victoriei de astăzi) și Ulița Mare spre Sărindar (cum se numea porțiunea dintre Piața Națiunilor Unite și bd. Regina Elisabeta). 

Drumul care a rezultat din această modificare importantă a primit numele Podul Mogoșoaiei; era un drum pavat cu bârne din lemn, lungi de 8m și groase de 25-30 de centimetri. Și făcea legătura între moșia de la Mogoșoaia a lui Constantin Brâncoveanu și palatul domnesc, de lângă Curtea Veche.  

Practic, până la acest moment, Piața Victoriei – pe-atunci Capul Podului – nici nu făcea parte din București.

Capul Podului devine Piața Victoriei

În secolul 18, zona se tot dezvoltă, iar Podul Mogoșoaiei (se chema „pod” din pricina bârnelor de lemn cu care era pavată strada) a devenit, treptat, una dintre cele mai importante artere ale orașului.

Lemnul avea să fie înlocuit mai apoi cu piatra cubică și Podul Mogoșoaiei avea să fie unul dintre primele drumuri din București unde se introduce iluminatul stradal.

în octombrie 1878, după Războiul de Independență, Armata Română pătrunde triumfătoare în Bucureşti pe Podul Mogoșoaiei, moment în care locul își schimbă numele: Podul Mogoșoaiei devine Calea Victoriei, iar Capul Podului se transformă în Piaţa Victoriei.

Comuniștii au simșit nevoia să „îmbunătățească” numele, și i-au zis „Calea Victoriei Socialismului”, respectiv „Piața Victoriei Socialismului”.

Decenii de istorie într-o singură imagine

Imaginea acesta surprinde Piața Victoriei în anul 1953, când era dominată de Palat (pe atunci sediul Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române) și de Monumentul Ostașului Sovietic (după 1960, avea să fie rebotezat și să devină «Monumentul Eliberării».

Dar, dincolo de acestea, piața păstra, în mare măsură, amenajarea interbelică din anii ’30.

În imagini se văd șoseaua Kiseleff, apoi, în stânga, șoseaua Stalin (fostă Jianu, acum Bulevardul Aviatorilor). Se vede și actualul Bulevard Iancu de Hunedoara, pe atunci Ilie Pintilie, bulevardul Ana Ipătescu (acum Lascăr Catargiu) și, în dreapta, Calea Victoriei.

Îți recomandăm să citești și:

• Povestea Pieței Victoriei. Știați că se afla în afara Bucureștiului acum mai bine de trei secole?