Dacă prin anii ’90, te plimbai printre blocurile din zona de est a Bucureștiului, în zona complexului sportiv Trapezului, aveai șansa să asiști la unul dintre concursurile de escalada care se organizau acolo.
Mult înainte de boom-ul sălilor de escaladă cu design și echipamente moderne din București, secția de alpinism a Asociației Sportive RATB (acum STB), era unul dintre puținele „refugii” urbane unde pasionații se puteau antrena serios.
Nu este un loc de agrement de weekend, este o bază de antrenament autentică, ușor brută, unde accentul cade strict pe rezistență fizică, tehnică și siguranță, departe de latura comercială a sportului.
Competițiile de alpinism au început în anul 1991, când a avut loc și primul campionat pe structuri artificiale din țară. Până în 1991, competițiile oficiale de alpinism și escaladă din România se desfășurau exclusiv pe stâncă naturală.

Primul concurs organizat aici de către sportivii de elită de la Întreprinderea de Transport București s-a realizat la o înălțime de aproximativ 12–14 metri. Adică până la etajul 3 al unui bloc.
Sindicatul Transportatorilor din București amintește că omul care a adus muntele la București a fost Florin Stan. Lăcătuș mecanic la U.R.A.C., Florin Stan a devenit este omul care a readus în actualitate secția de alpinism, apoi și pe cea de escaladă de la asociația sportivă a vechiului STB.
Prima „mișcare” de escaladă pe panouri artificiale din București a avut loc pe peretele unui bloc din complexului sportiv „Trapezului”, unde s-au organizat primele concursuri pe un asemenea perete:
Prizele erau din lemn, folosindu-se și bolovani aduși de la munte…


„Muntele din Trapezului” a avut un sfârșit abrupt. Secția de alpinism a fost în cele din urmă desființată și structurile au fost demontate.
Sursa: Sindicatul Transportatorilor București – STB, Tiberiu Stama – “Sport la cota 16000″