Dacă există un loc în București unde timpul stă în loc, acela nu este vreun muzeu sau vreo clădire istorică. Este tramvaiul. Mai exact, interiorul lui. Acolo, mizeria nu e o problemă temporară, ci mai degrabă o tradiție. Azi vorbim despre frumosul tramvai 36, care pe lângă că te hurducă de îți mută organele interne, arată așa. Fiecare garnitură arată așa, fără excepție:

Te urci frumos de la Obor, cu speranța că vei ajunge civilizat la Mega Mall. După câteva stații însă, îți dai seama că ai intrat într-un experiment social despre cât de mult praf, lipici și mister poate încăpea într-un singur mijloc de transport.
Podeaua are textura unei istorii colective. Nu e clar dacă ceea ce vezi este gumă de mestecat, sos de la vreo șaorma sau urmele unui eveniment pe care nimeni nu vrea să-l documenteze. Cert este că pantofii tăi vor pleca de acolo cu personalitate. Asta dacă nu stai pe vârfuri, ca majoritatea pasagerilor:

Tramvaiul 36 strălucește. Dar nu de curățenie, ci pentru că mii de mâini au frecat aceleași zone strategice și au luat după ele câte-un strop și au mai lăsat la schimb câte doi-trei stropi. În rest, mizeria stă liniștită, nederanjată, probabil are abonament lunar, ca să nu ia amendă în caz că o prinde controlul.
Iar geamurile oferă o experiență vizuală specială. Priveliștea orașului e filtrată printr-un strat artistic de orice, imposibil de identificat. Practic, vezi Bucureștiul în versiunea lui „soft focus”. Adică ai halouri în jurul zonelor luminoase și încerci să nu vezi „imperfecțiunile”:

Iar mirosul… mirosul este un Univers în sine. O combinație complexă de aer vechi, haine ude și ceva ce probabil a fost cândva mâncare. Și totuși, frumusețea liniei 36 este constanța. Nu contează când urci, dimineața, la prânz sau seara. Decorul rămâne fidel. Aceleași pete, aceleași urme, aceeași atmosferă de „așa a fost mereu”. În fond, tramvaiul 36 oferă ceva rar în București. Stabilitate.

Revenind, rămâne cum am stabilit. Adică pleci curățel de la Obor și ajungi năclăit la Mega Mall. Iar mizeria? O găsești acolo oricând. Ca pe un vechi prieten care nu pleacă niciodată.
Te-ar mai putea interesa și: