1963 era anul, 22 iunie era ziua și 14:10 era ora la care Maria Tănase se ducea. A murit spitalul Fundeni din București. Avea doar 50 de ani.
Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București, care pornea de sub Dealul Mărţişorului şi se întindea până în câmpia Abatorului. În zilele noastre, aici e cartierul Tineretului.
Într-o impresionantă biografie, România Cultural amintește că, uliţa natală, Livada cu Duzi, era nepavată, nu avea lumină electrică, dar grădina casei era o minunăție. prin curte și prin grădină cânta Maria, al cărei tată era, la rându-i, artist. t, cânta din caval, îi plăcea să meargă la spectacole de muzică populară, de revistă, de operetă şi operă, unde negreșit dăruia artiștilor buchete de flori culese din grădina sa.
Pe scenă, Maria Tănase a debutat la serbarea de sfârșit de an Școlii nr. 11, serbare organizată la Căminul Cultural „Cărămidarii de Jos” de Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari. A urcat iar pe scenă la Şcoala de fete „Ion Heliade Rădulescu” (azi Liceul „Ion Heliade Rădulescu”), unde a urmat doar trei clase, fiind nevoită să abandoneze şcoala şi să muncească, alături de familia sa, la grădină, amintește tot România Cultural.
Despre Maria Tănase, despre vocea ei și ce anume transmitea când cânta s-au spus și s-au scris infinite lucruri. Constantin Nottara explica astfel vocea Mariei:
Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, […] parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase.
În primăvara lui 1963, era în turneu Taraful Gorjului când a aflat că este bolnavă de cancer la plămâni. A întrerupt turneul, a rugat-o pe Mia Braia să o înlocuiască și, pe 2 mai a ajuns acasă, în București. O lună și un pic mai târziu, pe 22 iunie, se stingea la Spitalul Fundeni.
Maria Tănase n-a vrut parastase, a cerut doar pernă cu petale de trandafiri. Şi-a mai dorit, ca după moartea ei, să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă”, pentru ca drumeţii să îşi potolească setea.
Trupul neînsufleţit al artistei a fost depus la Teatrul de Revistă.

S-a instituit zi de doliu naţional şi a fost condusă pe ultimul său drum, spre Cimitirul Bellu, de sute de mii de oameni care o iubeau şi o admirau. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu.
În arhiva istorică Agerpres se păstrează imagini impresionante din acele zile.



A fost premiată post-mortem la Académie Charles-Cros de la Paris, în anul 1965, cu Grand Prix du Disque.
Începând cu anul 1969, la Craiova are loc Festivalul-Concurs Naţional al interpreţilor cântecului popular românesc „Maria Tănase”, ca un omagiu adus marii cântăreţe, iar de-a lungul anilor, în mai multe oraşe din ţară, artere importante din Bucureşti, Craiova, Iaşi, dar și din Chişinău au primit numele artistei.