Locuitorii din zona Bulevardului Ion Mihalache spun că suportă șantierul și restricțiile de trafic, dar nu înțeleg de ce lucrările se desfășoară în condiții care ridică nori de praf lângă blocuri. HG 300/2006 obligă beneficiarii și constructorii să prevadă măsuri pentru prevenirea riscurilor și protejarea sănătății pe șantierele temporare și mobile.
Modernizarea liniei de tramvai de pe Bulevardul Ion Mihalache este unul dintre proiectele majore de infrastructură din București. Puțini contestă necesitatea lucrărilor.
În schimb, mai mulți locuitori din zonă au început să conteste modul în care acestea se desfășoară. Pe grupul de Facebook Sesizări Sector 1 au apărut fotografii și reclamații privind cantitățile mari de praf ridicate de utilajele aflate pe șantier.
”În dreptul Mega Image Mihalache este praf ca în Sahara”, scrie o doamnă care a publicat și imagini surprinse în timpul lucrărilor. În comentarii, reacțiile merg în aceeași direcție: oamenii spun că acceptă disconfortul inevitabil al unui șantier, dar se întreabă dacă toate măsurile de protecție prevăzute de legislație sunt respectate.
Hotărârea Guvernului 300 din 2006 stabilește cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare și mobile.
Documentul obligă beneficiarul și managerul de proiect să existe un Plan de securitate și sănătate înainte de deschiderea șantierului. Acest plan trebuie să conțină măsurile necesare pentru prevenirea riscurilor care pot apărea în timpul lucrărilor. Mai mult, legea prevede că planul trebuie actualizat pe măsura evoluției șantierului și trebuie să fie disponibil permanent pentru control.
HG 300 nu conține un articol care să spună explicit câte pulverizări cu apă trebuie făcute într-o zi sau câte plase antipraf trebuie montate. În schimb, obligă constructorii să identifice riscurile și să aplice măsuri de prevenire și protecție adaptate situației din teren. Cu alte cuvinte, legea nu reglementează fiecare nor de praf în parte. Dar are grijă să facă referire la sănătatea cetățenilor din jurul șantierelor.
Nu dacă trebuie modernizată linia de tramvai. Nu dacă șantierul trebuie oprit. Ci dacă, în 2026, un proiect de infrastructură din centrul Bucureștiului poate fi executat respectând și confortul minim al celor care locuiesc la câțiva metri de gardul șantierului.
Bucureștenii din zona Mihalache par a fi dispuși să suporte zgomotul, traficul și șantierele. Ce nu mai acceptă atât de ușor este ideea că modernizarea orașului trebuie să vină la pachet cu un strat de praf pe pervaz, în plămâni și peste răbdarea lor. Și nici nu ar vrea să se mute, șantiere sunt peste tot.