FOTO | Lentila de frumos peste București. Ce nu vede primarul Ciucu

Primarul Ciucu are, în ultima vreme, o superputere: vede urâtul din București de la distanță mică. Se plimbă prin Herăstrău și îi sare în ochi tot ce nu e în regulă: băncuțe de toate felurile, coșuri urâțele, stâlpi diferiți, copaci uscați care stau să cadă, plus cașcarabete ilegale și amestecul ăla de parc cârpit pe bucăți, fără o logică unitară. 

Și, da, are dreptate. Herăstrăul chiar arată obosit, iar cacofonia de mobilier urban e un fel de rezumat al orașului: Bucureștiul, în care fiecare epocă a lipit ceva peste altceva, fără să mai șteargă ce era dedesubt.

Doar că există și o problemă cu acest tip de privire. Când te uiți numai la ce e urât, ajungi să ratezi complet faptul că Bucureștiul, între timp, e frumos. Mai ales acum, în sezonul ăsta în care orașul, în ciuda administrației, înflorește ca și cum ar avea orgoliu.

În zilele astea, Bucureștiul are magnolii care fac cartierele să pară civilizate fără să muncească nimeni la asta.

Ai forsythia galbenă care explodează pe lângă garduri și blocuri, ai zarzări albi care îți schimbă un drum banal până la magazin. Și, mai ales, ai micile grădini dintre blocuri, făcute de oamenii obișnuiți, care nu țin conferințe de presă și nu cer răbdare, ci pun narcise, zambile și lalele și udă seara, după muncă.

Asta e partea de oraș pe care n-o prinzi dacă te uiți doar la coșuri și bănci. Au înflorit copacii roz de pe Principatele Unite și cei de pe Alexandru Constantinescu cred că îi zice, strada care leagă Piața Domenii de Cașin. E soarele acela blând de primăvară și s a luminat orașul și poate că ne-ar fi util tuturor să încercăm să îl vedem și prin lentila asta. Ne ajută și la perspectivă, pe cuvânt, cred că l ar ajuta și pe primar să vadă și lucrurile bune care se întâmplă.

Grădina Botanică, acest Rai din București

Iar dacă vrei un exemplu concret de București care arată bine în perioada asta, îl ai în Grădina Botanică Dimitrie Brândză. Ei chiar au comunicat, zilele astea, exact lucrurile care îți trebuie ca să înțelegi că primăvara există: lalelele au început să înflorească, iar pe lângă ele se văd magnolii și narcise, zambile, e real o explozie de culoare acolo. 

Asta e ironia orașului: primarul descoperă urâtul ca o revelație, dar între timp, Bucureștiul își face frumusețea singur, prin copaci înfloriți, grădini mici și oameni care chiar își doresc să fie bine. Și o fac, în ciuda faptului că administrația pare uneori să lucreze împotriva ideii de frumos: ba un șantier lăsat, ba un trotuar mâncat, ba un stâlpișor plantat ca să rezolve o problemă și ajunge să mai adauge una. 

De fapt, cred că ar fi un lucru extraordinar real din partea administrațiilor, oricare ar fi acelea, dacă ar găsi orice altă soluție în locul stâlpișorilor galbeni care sunt din ce în ce mai mulți, din ce în ce mai deși, din ce în ce mai încurcători, deși nu știu dacă există expresia aceasta. Probabil că nu. 

Nu zic că nu trebuie reparat Herăstrăul. Ba trebuie, și urgent. Dar poate că, înainte să facem din urât singurul subiect, ar merita să reținem și asta: Bucureștiul are încă frumusețe, chiar acum, și uneori vine exact de acolo de unde nu te aștepți. Nu din planuri pe doi ani, ci dintr-un zarzăr care a înflorit fără să ceară aviz, dintr-o magnolie care transformă o stradă, dintr-o fâșie de pământ dintre blocuri unde cineva a pus lalele și a zis simplu: să fie frumos.

Sursa foto Grădina Japoneză din Parcul Herăstrău: Dreamstime