FOTO | Legătura neștiută dintre o casă de pe strada Biserica Amzei și Mircea Eliade. Povestea imobilului scos la licitație din cauza datoriilor

Casa elegantă de la numărul 10 de pe strada Biserica Amzei, proiectată de arhitectul Ion D. Enescu în anul 1912, ascunde o istorie fascinantă legată direct de debutul literar și tinerețea marelui scriitor Mircea Eliade.

În spatele fațadei eclectice cu influențe Beaux-Arts și elemente neo-baroce se ascunde o întreagă epopee urbană și culturală, readusă recent la lumină de către cei de la Arcen.

De la splendoare arhitecturală la executare silită

Istoria documentată a clădirii relevă o turnură dramatică petrecută în perioada interbelică.

În anul 1932, la exact două decenii de la finalizarea construcției, Primăria Sectorului I Galben lua o decizie radicală: scotea imobilul la licitație publică pentru a acoperi datoriile fiscale acumulate de proprietarul său, Radu I. Capriel.

Acest detaliu administrativ a deschis calea către o investigație mai amplă, care a demonstrat că proprietarul nu era un simplu membru al burgheziei bucureștene, ci un personaj cheie menționat de Mircea Eliade în volumul său de „Memorii”.

Întâlnirea din mansarda de pe strada Melodiei

Rdu I. Capriel era cu zece ani mai în vârstă decât Eliade. Fascinat de prozele pe care tânărul scriitor le publica deja în presa vremii, Capriel i-a trimis o scrisoare plină de admirație, exprimându-și dorința de a-l cunoaște personal.

Întâlnirea a avut loc în celebra mansardă a lui Eliade din strada Melodiei numărul 1, unde Capriel a insistat să citească manuscrisele inedite ale autorului: „Romanul adolescentului miop” și „Memoriile unui soldat de plumb”.

Eliade îl descria pe Capriel în notele sale ca fiind un bărbat brunet, frumos, cu o mustață neagră, „pe oală”, o prezență carismatică ce emana generozitate.

Proiectul „Est-West” și destrămarea unui vis

Prietenia dintre cei doi s-a consolidat rapid în jurul meselor lungi la care discutau „linia revistei” pe care Capriel dorea să o finanțeze prin vânzarea unor acțiuni proprii.

Astfel a luat naștere publicația culturală „Est-West”, la realizarea căreia a contribuit și Ion Anestin.

Viața revistei a fost însă extrem de scurtă, fiind tipărite doar două numere în anul 1927.

În paginile ei, Eliade a apucat să publice două proze: „Treizeci și unu decembrie” și „Răsărit, pe mare”, o lucrare inspirată de o furtună violentă trăită alături de ărietenii de liceu la Tulcea, la bordul bărcii cu catarg „Hai-hui”.

Finanțarea s-a oprit brusc într-o zi, când Capriel l-a anunțat pe Eliade că urmează să se însoare și să plece la Abbazzia, nemaiavând resursele necesare pentru a subvenționa proiectul literar.

Astăzi, imobilul din strada Biserica Amzei rămâne o mărturie vie, din piatră, a acestor ambiții culturale interbelice.

Te-ar mai putea interesa și:

• Licitație lansată pentru marele șantier de la Pasajul Basarab, în vederea recepției finale. Contract în valoare de 70 de milioane de lei
• Casa Madrigal își redeschide porțile pentru bucureșteni. Tururi, expoziții, recitaluri și alte surprize în weekend, într-una dintre cele mai frumoase clădiri din oraș
• Hopincă – gospodarul de la 2 care plantează copaci sub copaci, iar când vine potopul, pornește aspersoare. Că vorba aceea, irigatul fără ploaie, e ca nimicul cel mai mare