FOTO | Jandarmeria se joacă cu IA și AI. Îmbracă un robot în bluza națională, de ziua ei universală

Este Ziua Universală a Iei. Adică o zi în care o instituție de forță are de făcut un singur lucru: să nu strice nimic. Cămăși cu altiță, fotografii calde, un emoji cu tricolor, gata. Jandarmeria Română a privit această zi blândă și a decis că merită un concept.

Conceptul a venit. Cineva, de acolo, de la butoane, și-a zis că ar fi nostim să combine IA noastră națională cu AI-ul lor occidental, că doar e Ziua Universală. Deci, ca să înțeleagă Universul care e treaba cu portul nostru popular, Jandarmeria a publicat o fotografie cu o doamnă superbă care poartă cu duioșie Ia, și alături un robot – și el decorat cu imprimeu național.

Sursa foto: Jandarmeria Română / Facebook

Odată cu această poză au venit și zeci de comentarii care au desfăcut conceptul  fir cu fir, până când n-a mai rămas din el decât o țesătură de glume.

Ce trebuia să fie un omagiu

Postarea e un colaj din două poze. În stânga, o tânără în ie, privirea în jos, scrisul „IA — Ne spune cine suntem„. În dreapta, un robot alb, ochi albaștri, scrisul „AI – Ne țese viitorul„. Dedesubt, textul oficial: „IA ne spune cine suntem, AI ne țese viitorul.” Plus hashtagurile: #ZiuaIei, #24iunie.

Ideea, citită în sala de ședință, suna, probabil, impecabil: tradiția care ne definește dă mâna cu viitorul care ne așteaptă. Trecut și inteligență artificială, împreună, sub același tricolor. Pe hârtie, era poezie, clar. Problema e că postarea n-a rămas pe hârtie.

Mica chestiune că „IA” și „AI” se citesc aproape la fel

E un joc de cuvinte construit cu atâta finețe încât se autodistruge la prima rostire. Gabriela a pus prima întrebare: „Și creierul PR-ului unde era în timp ce AI țese IA? În vacanță?”. Andrei a fost mai scurt și a localizat sursa ideii: „din străpuțul gândirii jandarmiene”.

Robotul poartă ie. Pe piept. Cu motive populare.

Dacă fonetica era o joacă, imaginea e o mărturisire. Robotul nu stă lângă ie. Robotul poartă ie. Motivele cusute îi apar direct pe placa de pe piept, ca un ecran care a descărcat identitatea națională și o afișează înapoi.

Vizual, asta nu mai spune „tradiție plus viitor”. Spune „mașinăria îți ia portul și ți-l dă înapoi golit”. Emma a formulat-o fără să ridice vocea: „un viitor țesut de AI este fără viață”. Când imaginea contrazice textul, publicul crede întotdeauna imaginea.

Poporul a răspuns prompt și în rimă

Aici postarea a făcut singurul lucru pe care îl face bine: a inspirat. Doar că nu în direcția plănuită.

Mircea a trecut direct la versuri: „AI o caschetă, AI un bulan, IA-i albastră, ești un Jandarm!”. Adrian a vrut lămuriri: „pe doamna o cheamă L-IA?”. Codruț a deschis ușa bancului: „Știți bancul cu țese, nu?” (căutați-l, merită)

De acolo, totul a curs la vale. Alex a dus discuția la nivel pastoral: „Soldații de la jandarmerie poartă ie ca să le fie mai puțin dor de oile pe care le-au părăsit”. Alt Alex a făcut autoanaliză: „Și eu care credeam că eu am probleme la mansardă„. Andrada a rezumat tot ce nu intrase încă în comentarii: „Ce rușineeeeee =)))))))”.

Verdictul cel mai elegant a venit de la Alexandru, pe ton de expert: comparația i s-a părut „complet deplasată”, iar nevoia de a găsi rime cu orice preț „denotă o inteligență emoțională ancorată puternic în zona adolescenței timpurii”. Bogdan a fost mai eficient: „oribil, numa’ dume slabe”.