Calea Moșilor, primul drum pavat cu piatră din București. Se întâmpla în anul 1825 ( pavată cu „piatra cea mai tare aflată în munții Țarii Românesti, ca să fie acest caldarâm mai bun decât acel care este fâcut la cetatea Brașovului”).
Calea Moșilor, drumul care există, de fapt, de dinainte să existe Bucureștiul însuși.
Înainte să fie ce este, i se spunea Podul Târgului din Afară și era drumul care lega cu Moldova locurile acestea pe care se năștea orașul.
Începea de lângă Curtea Domnească și ducea, cum îi spunea și numele, spre “Târgul din Afară”, oborul de animale al Bucureștilor de dincolo de ce era atunci marginea orașului.
Calea Moşilor, amintește Muzeul Municipiului București, a fost obiectul a numeroase studii istorice, culturale și sociale:
Încă de pe vremea lui Matei Basarab, în plină necesitate de existenţe a unor locuri de desfacere a mărfurilor, pe lângă târgul din jurul Curţii Domneşti (Târgul Dinlăuntru) şi a celui din preajma Bisericii Zlătari (Târgul de Sus) se simţea nevoia găsirii unui alt loc în care să se facă schimburi comerciale şi acesta a fost găsit în jurul Bisericii Oborul Vechi. El a fost denumit Târgul de Afară.
Târgul de Afară apare în cronica domnitorului Constantin Brâncoveanu în jurul anului 1693, iar drumul care ducea acolo i-a luat o vreme numele:
Schimbarea denumirii acestei artere din Podul Târgului în Calea Moşilor este legată tot de existenţa unui târg, se pare mai vechi decât primul şi anume Târgul Moşilor ce se deschidea primăvara în sâmbăta Rusaliilor, odată cu pomenirea morţilor sau a moşilor. În timp, se ajunge la unificarea celor două târguri (la mijlocul secolului al XIX lea) – pe moşia Colentina a domnitorului Grigore Ghica. Importanţa acestui târg şi a drumului comercial ce ducea la el denotă şi din faptul că este prima stradă pietruită din Bucureşti ( 1825).
Pe la 1906, Calea Moşilor era una dintre cele cele mai lungi artere bucureştene. Aveam aproape 3 kilometri – mai exact, 2830 de metri.
Mergem vreo 70 de ani mai târziu, și vedem Calea Moșilor așa cum arată în anii 70, în aceste imagini-document. Luăm drumul la picior și îl întâlnim, mai întâi, pe acest bătrânel solitar. pe stradă, doar un om și o mașină. Atât.
Facem un pas în spate, ne urcăm pe cea mai înaltă clădire, facem ochii roată și vedem Calea Moșilor de sus. Anul e 1977…
Înapoi pe pământ, printre oameni, biciclete, rare mașini și clădiri deja foarte șubrezite…
Acum, Calea Moșilor pornește din spatele magazinului Cocor, trece pe lânga fostul magazin „La Vulturul de mare cu peștele in ghiare”, primul „magazin universal” din București, trece pe lângă Biserica Sf. Gheorghe Vechi… Și e presărată de clădiri cândva minunate care stau să moară.
E legătura Nord-Sud a Bucureștiului, e strada în jurul căreia s-a dezvoltat orașul de astăzi, cu hanurile, cârciumile și prăvăliile ei de la începuturi, care au fost înlocuite în ani de magazine și ateliere.
Este, practic, o extensie a Centrului Vechi. Și mai este, din păcate, mult patrimoniu care se prăpădește.
Îți recomandăm să citești și:
