FOTO | Inundațiile din Vechiul București, cu doamne cochete care străbăteau străzile noroioase în galoși și aceleași nemulțumiri față de primarii vremii. Imagini din interbelic

În noaptea dintre 30 iunie spre 1 iulie 2026, Bucureștiul a fost lovit de una dintre cele mai puternice vijelii din ultimii ani. Străzi și pasaje sub apă, stații de metrou inundate, copaci doborâți de rafalele de vânt, ore pierdute în traficul aproape paralizat din oraș – este radiografia ultimelor 12 ore de după codul roșu de furtuni emis de ANM.

Privind imagini surprinse în urmă cu un secol, în perioada interbelică, ploile torențiale transformau și atunci orașul în Mica Veneție. Dacă în centrul Capitalei, unde străzile și bulevardele asfaltate nu erau atât de grav afectate, periferiile se transformau în adevărate mlaștini.

În Vechiul București, oamenii mergeau pe străzile inundate pe picioroange

Potrivit unei postări a muzeului „Casa Filipescu Cesianu”, text scris de Andreea Mâniceanu, în perioada interbelică, Bucureștiul era deseori inundat de ploile torențiale.

Se înecau grădini, se distrugeau semănături și pomi fructiferi, se dărâmau poduri, se înecau vite și se șubrezeau locuințele de zid și uneori de paiantă și din gard lipit cu pământ. Cotețe, magazii și chiar grajduri erau târâte de furia apelor în voia lor și duse până departe, cine știe unde.

Dincolo de Palatul Cotroceni, „în comuna suburbană Militari”, casele erau înconjurate de noroaie și bălți imense.

Gospodinele, când ies în curte să-și întindă rufele, dau cu picioarele în baltă. Iar cetățeanul are nevoie de cisme impermeabile, de picioroange de lemn sau de alte mijloace ingenioase, atunci când se pregătește să plece de acasă… Sunt adevărate lacuri, în mijlocul cărora se zăresc, ici și colo, casele năpăstuite ale oamenilor.

Și în urmă cu 100 de ani bucureșteanul era nemulțumit de inacțiunea autorităților. Privim și-acum la reacțiile întârziate ale administrațiilor când orașul e lovit de una dintre cele mai grave inundații din ultimii 40 de ani.

Problema urbanizării comunelor suburbane ale Capitalei ar trebui să fie cea dintâi problemă a edililor răspunzători destinelor municipalității. Dacă orașul vechi a fost croit turcește, cel puțin marginile care cresc sub ochii noștri să fie așezate pe un tipar civilizat. (…) Mizeria din comunele suburbane este o pată a țării.

• „Nu poți pune umbrelă peste București”. Mesajul primarului Ciucu în ziua cu transport public semi-paralizat – inclusiv la metroul inundat și cu străzi și bulevarde cu apă până la brâu

Și marele scriitor Camil Petrescu a oferit o imagine a inundaților din București în scrierile sale, în care își arăta dezgustul pentru orașul îngropat în mizerie și noroi.

Piriviți atâți trecători murdari până la ceafă de noroi, stropiți de automobile ca de stropitori, abia târându-și paltoanele și galoșii. (…) De zeci de ori omul coboară de pe trotuar ca să ocolească o groapă cu apă și țâșnește imediat sus ca să nu-l strivească vreun automobil.

Doamnele bucureștence ultra elegante traversau orașul în galoși

Pentru doamne, confruntarea cu noroiul străzilor era și mai dificilă, pentru că dorindu-și să își păstreze încălțămintea curată, foloseau șoșoni sau galoși de cauciuc, ce le îngreuna însă și mai mult încercarea de a se deplasa printre băltoace.

Nimeni n-a pictat unul dintre cele mai caracteristice momente ale psihologiei românești, mai exact bucureștene. Acela în care o femeie ultra elegantă, fină, fragedă și parfumată traversează strada, prin noroi… E o poemă întreagă modul cum, distinsă, cochetează cu băltoacele.

Bibliografie:

• George Potra, „Din Bucureștii de ieri”, Volumul I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990;
• „Gazeta Municipală”, 17 octombrie 1937;
• „Realitatea Ilustrată”, 23 octombrie 1933.

„Omul cu o mie de ochi” a surprins inundațiile din 1930

Și marele fotograf român Iosif Berman, „Omul cu o mie de ochi”, așa cum l-a denumit Geo Bogza, urmând ca această denumire să dea titlul unui film documentar regizat de Alexandru Solomon, a surprins, printre altele, viața interbelică a Bucureștiului, cât și inundațiile din anul 1930.

Într-o fotografie realizată în urmă cu aproape 100 de ani, Berman a surprins 10 copii în timp ce se jucau pe o stradă inundată din București, cel mai probabil undeva la periferia orașului.

Iosif Berman este cel care a făcut cunoscută imaginea României interbelice în afara granițelor țării. Fotografiile lui au apărut în „L’Indépendance roumaine”, ”The New York Times”, ”Associated Press”, ”Scandinavian Newspaper Press”, ”National Geographic”.

În România, Iosif Berman a colaborat cu „Adevărul”, „Dimineața”, „Curentul”, „Realitatea ilustrată”, „România ilustrată”, „Ilustrațiunea română”, „Cuvântul liber”, potrivit Cultura la dubă. El a fost și fotograful familiei regale.

Iosif Berman a fotografiat Revoluția Bolșevică, Constantinopolul în anii 1920, pușcăriașii de la Ocnele Mari în anii 1930, copilăria regelui Mihai, Bucureștiul interbelic, precum și orașele și satele României.

Te-ar mai putea interesa și:

• „La ce ajută o cascadă de mesaje RO-ALERT noaptea, când dormim? Nu e ca și cum nu s-ar mai inunda” Dezbaterea dimineții în București