În folclorul bucureștean denumirea de „Macul Roșu” este adesea asociată cu magazinul care împărțea Strada Lipscani cu „Bizonul”, „Trusoul” sau „Porțelanul”. Înainte de toate însă, „Macul Roșu” a fost o frumoasă terasă pe Calea Victoriei, care se afla pe colț cu Biserica Amzei și care acum mai există doar în poze, fiind înlocuită de blocul care i-a împrumutat numele după inaugurare.
La prima vedere, aceste imagini par poate din altă parte a centrului Bucureștiului, dacă nu chiar din alt oraș al țării. Ei bine, este vorba despre cadre surprinse în anul 1953 și nu oriunde, chiar pe Calea Victoriei, unde până pe la jumătatea anilor 1950 a existat terasa cu un nume cunoscut de mai toată populația din București care a prins și perioada de dinainte de Revoluție: Macul Roșu.
Terasa din imagini, care se afla pe Calea Victoriei cu ceva timp ca pe Lipscani să apară magazinul cu același nume, a luat ființă pe locul vestitei crâșme pe care Gheorghe Dumitrescu o avea pe una dintre cele mai importante artere din București. Pe drumul din „lungul” clădirii se ajunge la Biserica Amzei.
Nu putem să nu observăm însă cum toată Calea Victoriei era pavată cu piatră cubică pe atunci, dar și faptul că clădirea din dreapta terasei „Macul Roșu” există și în zilele noastre. Ba mai mult, a fost reabilitată și se prezintă într-o formă onorabilă.
Desigur, regimul de înălțime al „Macului Roșu” era departe de a fi vreunul impunător, comparativ cu celelalte clădiri de pe „Victoriei”, însă plusa prin aspect, deoarece avea fațade simple, cu puține decorații și cu geamuri mari, în formă de arc, o construcție ce poate fi considerată chiar plăcută ochiului.
În cele din urmă însă, terasa „Macul Roșu” a dispărut de pe hartă, locul său pe Calea Victoriei fiind luat de un mult mai impunător dar parcă mai puțin fermecător bloc de locuințe, ridicat în anul 1959. Dovadă poate a lipsei de personalitate din partea noului imobil stă chiar și denumirea după care a fost cunoscut și memorat în anii ce au urmat inaugurării: Blocul Macul Roșu.