În timp ce la țară, pe la bunici, adunatul zarzărelor e activitate de zi cu zi în care e implicată toată familie (când sunt verzi, pentru acreală, când sunt coapte, pentru țuică), la București fructele devin borhot sub tălpile noastre.
De exemplu, acest trotuar de pe o alee din zona Șoselei Berceni, ignorată de angajații de la Totul Verde, e atât de insalubru, că trebuie să pășești cu eleganța unei balerine printre corcodușele strivite de asfalt, în același timp încercând să te ferești de cele care cad din pomi.
Dacă aveți părinți sau bunici la țară, probabil cunoașteți mirosul specific al fermentării prunelor sau al zarzărelor, etapă denumită borhot în producerea țuicii, urmată de distilarea la cazan. E inconfundabil. Și, în același timp, greu de suportat.
Borhotul (sau tescovina) este „totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime, fructe sau cereale, în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale”, definiția din DEX.
Această resursă care, pentru persoanele din mediu rural, devine o afacere promovată simplu, cu un afiș în poartă, scris puțin strâmb, „Vând țuică 1 litru – 10 lei” (preț sugestiv), pentru bucureșteni este doar o sursă de disconfort olfactiv.

„Pe afară gardul și înăuntru leopardul” este o vorbă din popor care descrie perfect modalitatea prin care primăria condusă de Daniel Băluță se ocupă de salubrizare. În timp ce angajații de la Totul Verde deretică cu mare atenție bulevardele principale din sector, aleile sunt deseori ignorate. Asta o demonstrează, simplu, imaginile prezentate în acest articol. Căci doar cazanul pus pe foc iute mai lipsește.
Dacă mirosul de borhot încă nu a ajuns până la Primăria Sectorului 4 și Totul Verde, un puști de vreo 10 ani, pe care l-am surprins vorbind cu bunica sa zilele trecute, a găsit, fără să vrea, și soluția la problemă. Deschideți cotețele, dați drumul la găini, să ne scape de zarzăre și mirosul de fructe fermentate!
Redau dialogul dintre cei doi:
Nepot: Pfuuu, ce urât miroase!
Bunica: Da, miroase a borhot, a țuică.
Nepot: Dacă eram la țară, nu mai rămânea nimic pe jos, că mâncau găinile zarzărele.
Te-ar mai putea interesa și: