A fost odată când iarna în București – inclusiv pe Magheru – venea cu multă zăpadă. În care tre trezeai cu o oră mai devreme, să apuci să deszăpezești și să dezgheți mașina sau puneai trei căciuli rusești una peste alta și trei rânduri de izmene pe sub pantaloni, ca să nu înghețe creierul și oasele în tine până în stație, și-apoi tot drumul cu metroul (sau ITB-ul de dinainte de STB) până la serviciu.
În București, iernile noastre din ultimii ani sunt mai degrabă niște primăveri mai zevzece, care câteodată aduc inclusiv zile ca de Paște de Revelion.
Nu numai iernile arătau și se simțeau diferit în Bucureștiul de acum jumătate de secol (plus sau minus), orașul cu totul era cu totul altul, bucureștenii trăiau în altă lume și în alt ritm.
Imaginile acestea din arhiva istorică a Agerpres surprind bulevardul Magheru iarna, la sfârșitul anilor ’60, adică exact din momentul în care numărul mașinilor din oraș crescuse semnificativ. atât de brusc multe erau, încât s-a regândit organizarea traficului rutier din Capitală: semafoarele au fost automatizate, treptat au fost scoase și „borcanele cu polițiști” – gheretele din care „vegheau agenții”. (într-una dintre imagini, puteți vedea un „borcan” stingher)
Dar, chiar și așa, cu „spectaculoasa înmulțire” a mașinilor, numărul lor pare absolut nesemnificativ față de cum arată Bucureștiul rutier de azi: în trafic, dacă se bloca ceva de la vremea rea, se blocau autobuze și troleibuze. Mașinile erau puține în acea iarnă pe șosea.
Bulevardul Magheru a fost construit la începutul secolului XX și poartă numele generalului Gheorghe Magheru. Împreună cu Bulevardul Bălcescu, Magheru leagă Piața Romană de Piața Universității, iar în anii 1930-1940 era una dintre cele mai moderne străzi din București.