FOTO I Trecut-au anii și în Grozăvești. Cartierul muncitoresc-studențesc de prin ‘’80 e azi complet diferit, cu blocuri și mall-uri unde erau fabrici și uzine

Aidoma multor alte cartiere din București, Grozăvești – cartierul clasei muncitoare și al studențimii studioase- a trecut prin transformări radicale în ultimii 35 de ani.

Cunoscut pentru numeroasele sale fabrici și uzine, mândria Bucureștiului socialist, dar și pentru Complexul de cămine studențești, cartierul Grozăvești a rămas în memoria oricărui politehnist.

Grozăvești, din zonă industrială socialistă la cartierul marilor bătălii imobiliare

În ultimii ani, dezvoltarea imobiliară haotică a cuprins întreagă zonă, au apărut blocuri înalte pe străzi înguste și pline de gropi, traficul a devenit un coșmar, iar din mijlocul parcului Grozăvești au fost defrișați copacii ca sa facă loc blocurilor.

În anul 2024, PS6 anunța un mare plan de regenerare urbană a cartierului Grozăvești.  

Andrei Bîrsan a terminat facultatea TCM din Politehnica București în anul 1990 și, de-a lungul timpului, a surprins chipurile cartierului Grozăvești, o zonă în continuă schimbare

Fabrica de pâine “Spicul”, de la geamul căreia studenții cumpărau pâine caldă, zi și noapte, nu mai există azi. S-a făcut una cu pământul și Fabrica de Bere Gambrinus (Grivița, până în anii ’70), de unde tinerii luau “pe sub mână” bere proaspătă. Situat în zona Gării Basarab, ansamblul de clădiri a fost demolat după 145 de ani de activitate neîntreruptă.

Pe locul unde este astăzi Carrefour Orhideea erau un maidan, cu mormane de deșeuri de la construcții, și calea ferată ce aducea tone de făină la fabrica de pâine “Spicul”.

Faimoasa Centrală Electrică de Termoficare Grozăvești (înființată în anul 1912), ajunge deseori subiect de știri pentru avariile care se produc în rețeaua de termoficare nemodernizată.

Andrei Bîrsan: Era un cartier muncitoresc-studențesc, cu mulți ceferiști care locuiau în zona Basarab-Griviței. În documentarea noastră pentru “Trecut-au anii”, am prins oameni care încă mai tăiau porcul în curte, asta până în 2010. Mai erau și muncitorii de la Regia Tutunului, de la Semănătoarea sau de la Uzinele Grivița.

De la sat aflat la margine de codru care îngrozea, Grozăvești a devenit fala industriei comuniste și “cetate universitară”, cu cămine pe atunci moderne pentru studenți

În anul 1960 au fost edificate căminele pentru studenții de la Institutul Politehnic București, prin darea în folosință a 5 clădiri cu o capacitate de 2.070 locuri, construite pe terenul situat pe Splaiul Independenței, cunoscut sub numele de Complexul Studențesc Regie (în prezent, căminele A-E din Grozăvești).

Între anii 1960-1968 intră în funcțiune căminele din Complexul Regie, cu camere de 2 și 3 paturi.

Între anii 1980-1981 a fost adăugat ansamblul format din 12 cămine studențești la frontul către Splaiul Independenței. Căminele au fost construite ca să găzduiască participanții la Universiada din anul 1981. (sursa Bucureștii Vechi și Noi).

„Universiada’ din anul 1981, competiție la care au participat 2.912 de sportivi din 86 de țări, în cadrul a 10 sporturi. Pentru cazarea lor au fost amenajate cămine noi prin “munca patriotică” a 5000 de studenți

Complexul studențesc Regie și Institutul Politehnic București i-a găzduit pe sportivii internaționali, fiind amenajat și devenind “Satul Universiadei”. În cadrul acțiunii de amenajare au făcut muncă patriotică 5000 de studenți. Vedeta Universiadei a fost Nadia Comăneci, fiind ultimul purtător al torței înainte ca flacăra olimpică să fie aprinsă pe Stadionul 23 august.

“Palatele din Grozăvești”: “studenții au de ce să fie recunoscători partidului”

Un film de propagandă, realizat în anul 1961, și distribuit de Cineclic, arată noile complexe studențești de la Regie și Grozăvești, prezentate drept “palate”.

Linie modernă, elegantă, bun gust, confort desăvârșit. Locatarii noilor complexe, cei de acum și cei de peste ani și ani, au pentru ce fi recunoscători Partidului și guvernului, constructorilor de azi. Printre studenții care locuiesc aici sunt și tineri din țări îndepărtate. Săli vaste de studiu și lectură întregesc aceste clase ale tinereții în care trăiesc și învață 4400 de studenți. În anii studenției, învățând, făurești visuri despre viitor. Până când ei înșiși vor construi, studenții sunt datori partidului.

“În timpul lui Ceaușescu, Grozăveștiul era ca Bucureștiul: gri, urât și apăsător”

În 1984, Andrei Bîrsan a terminat liceul, a intrat la facultate și a început armata. Prima lui amintire din Grozăvești este legată de clădirea Comisariatului militar.

B365: Cum era cartierul Grozăvești în timpul studenției? Este o zonă pe care fiecare politehnist o știe.

Andrei Bîrsan: Prima dată am avut de-a face cu Grozăveștiul în octombrie 1983, când am fost chemat la Comisariatul militar de recrutare de pe str. Orhideelor. Aveau niște cămăruțe mici, întunecoase, noi eram în pielea goală ca să se uite ăia la noi, să vadă dacă suntem apți pentru armată. Ne-au dat tot felul de formulare de completat, în unul eram întrebați dacă avem sau nu rude în afara țării.

Un coleg a zis că are rude “dincolo”. Aoleo, când a auzit ăla de “dincolo” a început să urle; Cum “dincolo”, idiotule? Unde “dincolo”? În timpul lui Ceaușescu, Grozăveștiul era ca Bucureștiul: gri, urât și apăsător. “Dincolo” era pentru noi tot ce vedeam în filmele clandestine, traduse de Irina Margareta Nistor, sau în Neckermann și Paris Match. Știam cum este “dincolo” din filmele capitaliste.

Ca multe alte mari întreprinderi socialiste din București, “Semănătoarea” a fost privatizată și apoi demolată. Pe locul ei se află azi ansamblul rezidențial Selma Parc

Andrei Bîrsan: La Grozăvești mai era și fabrica Semănătoarea, vedeam un câmp plin, plin de semănători noi care așteptau să fie trimise în țară. Combinele “Gloria” erau mândria țării.

“Semănătoarea București” a fost o fabrică producătoare de mașini agricole, înființată în anul 1949 prin naționalizarea Întreprinderii “Fichet”, filială a societății franceze Fichet-Bauche, producătoare de seifuri.

Aici s-au produs semănători și secerători tractate, semănători pentru porumb și secerători-legatori pentru păioase. “Gloria” era o combină autopropulsată care a intrat în producție în anul 1969. În anul 1990, “Semănătoarea” avea 7.500 de angajați și producea 3.500 de combine pe an.

“În locul acestor fabrici s-au făcut blocuri, mall-uri și alte construcții”

Andrei Bîrsan: Zona era puternic industrializată, și acum există termocentrala CET Grozăvești, mai era Regia Tutunului, ICECHIM (pe cheiul Dâmboviței, mai spre Eroilor), fabrica de pâine “Spicul”, fabrica de bere Gambrinus.

La fabrica de bere, în timpul facultății, am cochetat cu culturismul, era un beci întunecos în care intram noi de parcă eram Rocky. Era un club de culturism amărât într-un beci al fabricii de bere.

După 1989 la gura de metrou Grozăvești erau mulți aurolaci, mulți, mulți care trăiau în catacombe. Acolo și la Gara de Nord îi filmau cei de la televiziunile străine, acela era Bucureștiul pentru ei.

“Unde e Lacul Morii acum, era un sat. Dâmbovița era un firicel, un canal de irigații foarte împuțit”

Andrei Bîrsan: Țin minte că mergeam cu bicicleta și ieșeam unde e acum Lacul Morii, acolo era un sat. Am fotografii din vremea când Dâmbovița era un firicel de apă, un canal de irigații foarte împuțit. În anii ’70 coboram cu tata la apă, în zona Izvor, erau niște scări special făcute, coborai și acolo făceam vaporașe de hârtie, sunt primele mele amintiri despre râu. În jur mișunau șobolanii.

Andrei Bîrsan a fotografiat Dâmbovița de la Podul Grozăvești pe tot parcursul ei și a asistat la decopertarea, după 50 de ani, a bucății de râu din Zona Unirii, ascunsă sub planșeul realizat în perioada interbelică. 

“Noi am băut bere Gambrinus luată direct de la fabrică. Era bună pentru că era singura pe care o aveam. Cârciumile Shorley și Pui de Urs au apărut după 1989”

Andrei Bîrsan: La fabrică de pâine mergeam noaptea, era acolo un geam deschis la parter și puteai să iei la orice oră pâine caldă pe bani. Nu mergeam la cârciumi, noi beam bere la cămin și acasă, bere Gambrinus luată direct de la fabrică. Făceau și ăia o afacere, o vindeau un pic mai scumpă, nu cu mult, dar le ieșea și lor ceva. Cred că berea costa 5 lei, nu mai știu exact. Era singura bere pe care o aveam, deci era bună, nu aveam termen de comparație.

Pe strada Econom Cezarescu, după revoluție, au apărut două cârciumi, Shorley și Pui de Urs. Este o zonă care a scăpat de demolări pentru că a venit 1989, în schimb acum au recuperat, e plin de blocuri. Am trecut zilele trecute și nu mai recunoști nimic, e un cartier de blocuri.

“Pasajul Ciurel nu duce nicăieri și a costat imens. Cartierul s-a schimbat în bine și în rău”

B365: Cum vedeți cartierul azi?

Andrei Bîrsan: Mi se pare mai frumos și mai curat, nu se pune problema, comparativ cu anii ’80. Doar pasajul de la Ciurel este intruziv și nu duce nicăieri, cel fost făcut pe vremea Gabrielei Firea.

Cartierul s-a schimbat și în bine și în rău, zona s-a curățat, mulți copaci au crescut. Mă doare faptul că primarii Bucureștiului au o ură fantastică față de spațiul verde. Grozăvești arată mult mai bine acum.

La aproape 4 ani de la inaugurare, pasajul de la Ciurel, care a costat 240 de milioane de lei, rămâne doar un simplu viraj la stânga. Primarul general, Nicușor Dan, a declarat în mai multe rânduri că nu va continua acest proiect cu un drum nou între Ciurel și A1, ca podul să aibă sens. Pasajul a fost inaugurat în 2020, cu fast, de primarul Gabriela Firea. Lucrarea a fost finalizată în 10 ani, deși trebuia finalizată în 4. În prezent podul nu duce nicăieri, fiind doar un viraj la stânga construit cu o sumă uriașă, se arată într-un articol Hotnews din anul 2024.

Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene

• O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea
• Cum se trăiește în cartierul Gara de Nord – Matache Măcelaru, după măcelul demolărilor. Mașini și claxoane pe ruinele unui loc pe vremuri fermecător
• EXCLUSIV | Demolări și praf apocaliptic. Cum a fost construit Bd. Victoria Socialismului, azi al Unirii. Neștiuta istorie a arterei faraonice a lui Ceaușescu și a faimoaselor fântâni
• “Orașul neterminat” – Micul Paris era planificat să devină Mica Moscovă. Cum a fost construit Bucureștiul socialist și istoria cartierului-dormitor Dristor I INTERVIU
• Renașterea Blocului Liric, minunea care schimbă viața bucureștenilor din cartierul Cișmigiu. Aici, de pildă, oamenii își fac singuri compost pentru grădini
• EXCLUSIV | Bucureștenii care redau gloria unui loc rămas fără glorie: Piața Palatului Regal, acum a Revoluției. Cum poate fi transformată parcarea MAI într-o oază de verde
• EXCLUSIV I O singură clădire redă viața unui întreg cartier. Bursa Mărfurilor București, monument industrial de rară frumusețe, e acum The Ark – arca lui Noe din Rahova-Uranus
• EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii – Cocioc, cel mai toxic teren din București
• EXCLUSIV I Parcul Circului, o groapă de gunoi transformată în Paradis. Cum se alege praful de opera unui mare arhitect peisagist din București
• Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1
• Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului
• VIDEO | Bucureștiul dispărut. „Între Bariera Vergului și Bariera Mogoșoaiei”, cum arăta cartierul Ștefan cel Mare înainte să apară blocurile
• Invitație la îndrăgostire. Flămânda și Sfânta Ecaterina – cartiere unice, care-și păstrează numele de mahalale și tot farmecul din vechiul București | INTERVIU
• De ce e Floreasca un cartier atât de atractiv (și scump), deși e plin de blocuri tip cazarmă, cu apartamente minuscule. Microuniversul ridicat în locul hipodromului lui Negropontes
• Într-o mare de blocuri comuniste, două oaze de case vechi din cartierul Tineretului au scăpat de demolare. Parcelarea Lânăriei, concepută de arhitectul palatelor din Micul Paris
• Cartierul Tineretului, construit în ritm infernal, a înlăturat brutal casele și rostul a mii de bucureșteni. Călătorie în lumea dispărută a florarilor de la care Regina Maria lua bujori
• Cartierul evreiesc din vechiul București, azi umbra unui spațiu cândva vibrant, cu prăvălii și case interbelice valoroase. Unde azi e magazinul Unirea era inima comunității
• Dorobanți, azi cartierul cu cele mai râvnite vile din București, a plecat de la case-vagon cu grădini mari. Cine au fost dezvoltatorii care au transformat spectaculos zona | Interviu
• Pipera, exodul bucureștenilor în câmp. Cartier de business cu zgârie-nori lângă urbanism de tarla, aplicat după coduri de pe vremea lui Cuza I INTERVIU
• Ferentari, cartierul promisiunilor neonorate de mai bine de 100 de ani. Cum a ajuns “Câmpul Veseliei” să fie considerat ghetoul Bucureștiului | INTERVIU
• Colentina, pe vremuri colea-n tină, cartierul căruia natura i-a dăruit și lac, și râu. Unde acum e Parcul Plumbuita, cândva era o mare mlaștină din București | INTERVIU
• Icoanei, cartierul perfect pentru plimbare. Mahalaua de unde izvora Bucureștioara cu apă “greu mirositoare”, acum zona cu cele mai frumoase (și scumpe) case din București
• Iancului, vechi cartier bucureștean și marile transformări prin care a trecut. Ca să-l refacă așa cum voiau, comuniștii i-au închis complet bulevardul vreme de 2 ani
• Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta
• Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
• Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
• “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat