FOTO I Restaurantul Monte Carlo, emblema grădinii Cișmigiu, cum nu l-ai mai văzut. În varianta socialistă, avea scaune rustice, îmbrăcate cu piele de porc

Povestea restaurantului Monte Carlo din grădina Cișmigiu începe în anul 1926, când arhitectul State Baloșin (1885-1953), proiectează o clădire în stil neoromânesc, demnă de eleganța boierească a Bucureștiului interbelic.

Frumoasa construcție avea să cadă la cutremurul din noiembrie 1940 și, în anii ’60, a fost refăcută din temelii de regimul comunist, pe vremea când Bulevardul Elisabeta se numea Bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej.

De la “Monte Carlo” burghezo-moșieresc la Braserie rustică, cu mobilier inspirat de interioarele caselor de la Muzeul Satului. În prezent, Monte Carlo are un nou proprietar și vizează generațiile Z și Y

La începutul anului 2025, restaurantul Cișmigiu/ Monte Carlo a fost preluat de grupul City Grill. Noul concept vizează generațiile Z (cei născuți între 1997-2012) și Y (cei născuți între 1981-1996),proiect de transformare anunțat a fi diferit de restul restaurantelor deținute de City Grill.

În anii ’60, denumirea de “Monte Carlo” (prea burgheză, prea exotică pentru acele timpuri) a fost înlocuită cu “Braseria Cișmigiu”, “important loc de recreere” al oamenilor muncii.

Braseria rustică, populară, realizată în 1962 de Institutul Proiect București, avea mobilier inspirat de mesele și scaunele de la Muzeului Satului, banchete țărănești de formă circulară, mese cu blat rotund, mici de înălțime (74 cm), și taburete la bar realizate din lemn strunjit. Mobilierul și decorațiile interioare au fost executate de Întreprinderea Arta Modei.

Noua braserie Monte Carlo dispunea de 300 de locuri la mese, din care 80 de locuri în sală funcționau în tot timpul anului, și 220 de locuri pe terasa-grădină care era deschisă cam 7 luni pe an.

Mesele au fost repartizate armonios pe trei terase care încheiau compoziția cu o consolă-terasă pe lac. Barul de zi și garderoba din hol alcătuiau punctul de primire în saloanele mici ale braseriei.

Triumful artei populare. Braserie pe malul lacului Cișmigiu, ca la Veneția, dar cu interioare care ar aminti azi de o pensiune din Maramureș sau Bucovina

Proiectul de amenajare interioară a Braseriei Cișmigiu a fost descris de unul din autorii ei, arh. Lucia Ecaterina Mikloș, în Revista Arhitectura, 1962.

Arh. Lucia Ecaterina Mikloș: Pentru proiectarea decorației interioare a mobilierului braseriei Monte Carlo din Cișmigiu s-a pornit de la ideea că arta populară, interioarele și exterioarele caselor țărănești din diferite regiuni ale țării, constituie, alături de poezie, cântece, dansuri și port, izvoare nesecate pentru o artă și o arhitectură națională.

Totul constă în a prelucra elementele de ansamblu și de detaliu, păstrând specificul românesc, trăsăturile și formele caracteristice și în a le pune de acord cu principiile de viață modernă, în concordanță cu eleganța unei forme clasice prin simplitate.

S-a urmărit crearea unui interior modern, echilibrat, simplu, degajat, odihnitor, potrivit omului activ al zilelor noastre, interpretarea liniilor caracteristice și adaptate lor la tehnologia modernă de prelucrare a diverselor materiale.

“Lambriuri, traforuri, panouri decorative, banchete, scaune, mese, bar, toate conțin forme și tăieturi specifice uneia sau alteia din regiunile țării”

Caracteristicile meselor din spațiul carpato-balcanic sunt forma rotundă în plan și înălțimea scundă, spre deosebire de nordul țării, unde se preferă mesele dreptunghiulare și înalte. Asemenea mese se pot vedea și la Muzeul Satului.

“Scaunul adoptat face parte din grupa scaunelor populare cu spetează, un tip de scaun unitar atât prin construcție, cât și prin stil”

Scaunele populare sunt confecționate din lemn tăiat în tăblii puternice, construcția lor bazându-se pe principiul îmbinării spetezei a celor patru picioare în tăblia șezutului.

Suprafață teraselor a primit o pardoseală de marmură albă, iar pereții din spărturi de travertin. Tâmplăria metalică, cu ferestre mobile și uși glisante de inox realizează spațiul vitrat al construcției. Zidul despărțitor dintre sala-oficiu și anexe este decorat cu un lambriu de lemn în care e încadrată ușa cu doi batanți.

Pasarela care leagă Insula Cișmigiu de aleea principala a fost consolidată și reparată

Arh. Carmen Niculescu, Arhitectura, 1962: Balustrada pasarelei, concepută peisagistic, în spiritul general al grădinii Cișmigiu, este formată dintr-o sută de jardiniere de dimensiuni diferite, suprapuse pe două rânduri.

Compoziția se bazează pe ideea integrării arhitecturii în cadrul peisagistic existent, 18 arbori mari au fost păstrați, arhitectura formând o unitate armonioasă cu acest cadru verde valoros.

Planul în formă de fagure a fost realizat pe o structură de “ciuperci” hexagonale pe stâlpi centrali, cu pantă naturală și scurgere interioară a apelor meteorice.

“Pentru mobilierul braseriei au fost studiate exemplare de scaune în interiorul caselor din Oaș, Valea Lăpușului, Arad, Oltenia și altele, aflate la muzeul Satului”

Arh. Carmen Niculescu, Arhitectura, 1962: Stâlpii prispelor de la casele țărănești, și adesea de la bisericile vechi de lemn din sudul țării, imită un arbore. Pe fusul central al stâlpului se află umflături numite “mere” care amintesc sfera sau cubul. Stâlpul cu mere, care imită pomul cu mere înfipte în ramurile lui, este larg răspândit mai ales în Oltenia, Muntenia și Moldova.

Stâlpul cu mere, stâlpii și stacheții de gard, furcile și stâlpii de la fruntarele bordeielor, chiar și furcile de tors, frumos sculptate, ne-au sugerat decorația formată din stâlpișori de lemn fasonați, cu linii curbe și muchii rotunjite și panourile care compartimentează spațiul interior al braseriei și cel din spatele barului.

“Barul este tapițat, iar pernele scaunelor îmbrăcate cu piele de porc”

Arh. Carmen Niculescu, Arhitectura, 1962: Lambriul este din lemn de cireș, scaunele, banchetele și mesele din lemn de ulm. Barul este tapițat, iar pernele scaunelor îmbrăcate cu piele de porc.

Vitroul de la bar este din sticlă colorată, iar unele piese de metal ce intră în compoziția pieselor de mobilier sunt cromate sau vopsite cu duco. Blatul barului este acoperit cu melacart, iar podiumul cu mochetă.

Întreprinderea Artă Modei care a executat mobilierul și decorațiile interioare, a reușit să transpună proiectul în realitate, dovedind pricepere și înțelegere a formelor, fiind în unison cu proiectantul și receptivă la ideile acestuia.

“Terasa superioară, înălțată pe vechile fundații existente, completate cu terasamente bine compactate, creează un postament care pune în valoare construcția din toate unghiurile de vedere, din parc sau de pe lac”

Arh. Carmen Niculescu, Arhitectura, 1962: Micile saloane au la baza superioară a “ciupercilor” o iluminare radială a tavanelor cu măști-plafoniere de rafie încadrate în spiritul rustic-național al întregii decorații a barului de zi și a mobilierului.

Pe terasele-grădină sunt prevăzuți o serie de “pitici” (lămpi de iluminat) printre mese. Consola de pe lac este iluminată noaptea de sus în jos, spre oglinda apei, printr-o scafă pe tot conturul ei.