În perioada interbelică, de la începutul lunii mai și până în iunie, orașul se bucura de o serbare unică, impresionantă prin abundența și amploarea manifestărilor: “Luna Bucureștilor”.
Distracțiile ca distracțiile, vin și se duc, mici au fost și vor mai fi, care alegorice se vor mai face, dar cea mai mare pierdere pentru București rămâne demolarea pavilioanelor permanente din parcul “Carol al II-lea” (Herăstrău), ridicate cu prilejul “Lunii Bucureștilor”.


Au fost puse la pământ edificii de mare valoare arhitecturală, dar și biserici, case și hanuri din vechiul București, care fuseseră reconstituite de la zero în 1935, anul în care a debutat “Luna Bucureștilor”. Spre deosebire de București, multe orașe europene (Paris, Sevilla, Barcelona, Lisabona, etc) și-au păstrat pavilioanele fastuoase, realizate cu ocazia unor mari expoziții universale.
Mulțumim domnului Cornel Dusescu, autorul blogului Once Upon a Time in Bucharest (ouatib.blogspot.com), pentru imagini.
În anii ’50, Parcul “Carol al II-lea” (Herăstrău) a fost rebotezat “I. V. Stalin”. Toate pavilioanele “Luna Bucureștilor” din parcul Herăstrău, capodopere ale arhitecturii moderniste, au fost demolate în timpul regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru că aminteau de regalitate și întinau “linia ideologică”. Aceeași soartă au avut și construcțiile din Parcul “Carol I”: au fost distruse ca să facă loc mausoleului liderilor comuniști.

Programul festivalului “Luna Bucureștilor” era bogat în expoziții, manifestări sportive, culturale și, mai ales, distractive: spectacolul circului berlinez Busch, campionate de tenis, balcaniada de lupte greco-romane, concursul internațional de automobilism, organizat pe Șoseaua Jianu, marea Gală de Box, “satul exotic de negri”, unde circa 30 de persoane interpretau cântece africane, fabricau amulete sau făceau “demonstrații de fachirism”. (Sursa: Narcis Dorin Ion, în volumul 5 din lucrarea monumentală “Carol al II-lea. Un Rege Controversat”, Ed. Magic Print, 2021, pg.191).

În pavilioanele expoziționale erau prezentate realizările industriei, arhitecturii și comerțului.
Narcis Dorin Ion în volum: Sărbătoarea Bucureștilor a început ca o expoziție lunară, ce se desfășura, în fiecare an, între 9 mai (legat de proclamarea Independenței și aniversarea Zilei Naționale de 10 mai) și 9 iunie (a doua zi după celebrarea Restaurației, pe care regele Carol al II-lea se străduia să o impună ca nouă sărbătoare națională).
Deși a durat doar șase ani, până în iunie 1940-dispărând odată cu ctitorul și patronul său, regele Carol al II-lea – „Luna Bucureștilor” s-a păstrat în amintirea contemporanilor, în documente de arhivă, în presa vremii și în splendidele fotografii de epocă, din care ne putem da seama ce a însemnat cu adevărat și ce pierdere reprezintă distrugerea pavilioanelor care înzestrau parcurile mari ale Capitalei și care fuseseră create de importanți arhitecți ai epocii.


Afișe publicitare din epocă stau mărturie pentru amploarea “Luna Bucureștiului”, sărbătoarea orașului:
Reduceri pe CFR 50 și 75%, reduceri la hoteluri, restaurante, magazine, spectacole, etc. Alegerea timpului potrivit pentru organizarea Lunii Bucureștilor este unul din nenumăratele merite ale municipalității.
De la 9 mai la 9 iunie, în cadrul verde și înflorit al naturii, Pavilioanele “Lunii Bucureștiului” se proiectează mărețe pe malurile lacului din Parcul Național. Pavilionul Regalității își înalță silueta majestuoasă deasupra unei frumuseți feerice.
De dimineață până seara, Capitala freamătă sub magnifică impresie pe care o inspiră tuturor “Luna Bucureștilor”. Dacă anul trecut, “Luna Bucureștilor” a strălucit prin noutate și surpriză, de data această, în feeria parcului Național, organizatorii în frunte cu primarul general al municipiului, dl. Al. Donescu, au realizat o operă măreață, demnă de progresele Capitalei și de bogăția României.


În prețul carnetului de participare intră și viza biletului de tren, care se face în Parcul Carol II, și numai în baza acestui carnet, care este personal și netransmisibil. Tot în carnetul de participare se indică mijloacele de locomoție de la Gara de Nord în centru și Parcul Carol. S-au luat toate măsurile ca publicul vizitator să aibă la dispoziție, la orice oră ar sosi, taxiuri și autobuze suficiente, iar biroul de informații al Serviciului Organizare, stă la dispoziție pentru orice fel de lămuriri.
Hotelurile și restaurantele din Capitală vor face față cu ușurință unui număr oricât de mare de vizitatori.

Primarul general Alexandru G. Donescu (1934-1938), “din dragoste pentru Capitala țării, pe care astăzi o gospodărește, a ținut să stârnească interesul tuturora asupra acestui oraș, reînviindu-i trecutul și aruncând o largă viziune asupra viitorului”, putem citi în Realitatea Ilustrată din 22 mai 1935. (Sursa: Narcis Dorin Ion, volumul 5, “Carol al II-lea. Un Rege Controversat”, Ed. Magic Print, 2021, pg.192).
Despre soarta primarului Alexandru G. Donescu, vezi; Cel mai nedreptățit primar al Bucureștiului. Al. Donescu, omul care a făcut enorm pentru modernizarea orașului interbelic și a murit la Jilava, distrus de comuniști

Prima ediție “Luna Bucureștilor” s-a desfășurat în Parcul Carol I și s-a deschis cu o expoziție urbanistică monumentală care prezenta trecutul, prezentul și viitorul Bucureștiului. Fiecare serviciu municipal (Cadastru, Pompieri, Poștă, Serviciul Sanitar, etc.) avea propriul său pavilion, urmând ca în anul 1936 pavilioanele din Parcul Herăstrău să fie proiectate de o echipă a Direcției Lucrărilor Noi a Primăriei București condusă de arh. Octav Doicescu.
Expoziția din Parcul Carol rezervă vizitatorului o admirabilă lecție de istorie. În primul pavilion, facem coborâșul anilor în plină epocă preistorică (..).
Ni se prezintă apoi orașul București așa cum era el la 1789. La “Hanul lui Manuc”, ne asigura reporterul, ni se oferă surpriza să trăim noi, cei din 1935, câteva ore de plăcută încântare. Încăperile sunt reînviate cu mobilierul și rostul lor de atunci. Ni se servesc mâncărurile din acea vreme, cu serviciu de masă aparținând epocii și personal îmbrăcat în costumele timpului.
Trăim astfel o veridică icoană în trecut, legănați de cântecele vestitelor tarafuri de lăutari, a căror faimă a ajuns neștirbită până în zilele noastre. (Realitatea Ilustrată, sursa: Narcis Dorin Ion, volumul 5 din “Carol al II-lea. Un Rege Controversat”, Ed. Magic Print, 2021, pg. 193).

Evocând pitorescul “Cartierului Vechi”, reporterul de la Realitatea Ilustrată consemna:
Pe străzile podite cu scânduri picioarele se poticnesc ici-acolo, dar ochiul rămâne vrăjit în fața trecutului realizat în locuințele, instituțiile și localurile comerciale de acum o sută de ani. Asistăm, cu acest prilej, la o minunată punere în scenă, Cartierul Vechi cu viața lui de odinioară, fiind populat cu oameni în costumele epocii. Într-un balcon, o fată de boier cântă de dor. Are cosițe blonde și rochie albă de mătase, cusută cu aur (…).

Casa e aidoma cum ne-o descrie Ion Ghica, cu ziduri ca de cetate, odăi mari, pivniți adânci și boltite. Privind la grinzile de o grosime uriașă, îți dai seama că la scheletul unei case mergea o bună parte dintr-o pădure seculară. Interiorul cu o sală mare la mijloc, cu odăi în dreapta și stângă și tinzi în cruci, prin care se putea comunica cu celelalte părți ale edificiului, îți dă impresia de comoditate și belșug.
Înăuntrul odăilor sunt mese la mijloc, cu jețuri sculptate, vopsite sau poleite, iar paturile lipite de perete, cu scânduri de brad, cu stâlpi galbeni de fag, sunt ticsite de saltele și perne, acoperite cu covoare de mătase ori împletite. Sobele sunt din olane lustruite.


La ediția din anul 1936, primarul Al. G. Donescu va prefața Albumul „Lunii Bucureștilor” cu o mărturie de credință:
“Luna Bucureștilor” nu va fi, în fiecare an, numai prilej pentru edilitate de a accelera ritmul activității urbanistice. Schimbându-se mereu aspectul Bucureștilor, viața economică însăși se va însufleți necontenit.
Prin afluența de vizitatori ce va umple Capitala noastră în acest timp, “Luna Bucureștilor” va fi o adevărată binefacere pentru comerțul și industria bucureșteană. Iar faptul că anul acesta, 1936, va avea un caracter internațional, întrucât Mică Înțelegere participă la manifestările noastre, va provoca, din an în an mai mult, o mișcare în toate domeniile vieții românești.

Narcis Dorin Ion în volum: Primarul Donescu a sesizat un aspect esențial al “Lunii Bucureștilor”. La ceas de bilanț, în 1940, Gazeta Municipală scria:
S-au făcut calcule din care reiese că venirea vizitatorilor din toate colțurile țării are ca efect înviorarea comerțului și industriei bucureștene.
Activarea comerțului, circulația banilor și deplasarea sutelor de mii de călători către Capitală vor înviora mișcarea comercială și vor îmbogăți economia națională. Numeroasele înlesniri vor însemna o epocă de prosperitate economică pentru Capitală, implicit pentru țară.

În ediția “Luna Bucureștilor” din 1936 au apărut Pavilionul Regalității, clădirea dominantă a expoziției, Pavilionul Cultural, al Micii Înțelegeri, Curtea de Onoare marcată de stâlpi decorativi și de perspective largi către lacul Herăstrău, Pavilionul Femeilor Române, al Cărții, al Poștei și al Timbrelor, etc.
În 1936, au fost pregătite în Parcul Herăstrău pavilioane expoziționale și activități culturale demne de o manifestare cu participare europeană. Ziaristul Alex. F. Mihail, de la Realitatea Ilustrată, face inventarul a ceea ce puteau admira vizitatorii:
Am numărat pavilioanele mari. Sunt vreo 12-dacă n-am greșit-în afară de restaurante, cofetării etc. N-am pus la socoteală nici pitoreștile case țărănești, moara de vânt și bisericile de lemn, nici diferitele instalații și motive luminoase de pe insule și curtea cu dale mari de piatră, de pe malul lacului, cuprinsă între cele două trepte, în formă de terase, spre lacul asanat, pe care se leagănă bărci cu pânze, grațioase ca niște libelule, luntrii cu vâsle, conduse de brațe vânjoase, și bărci cu motor, care se strecoară vijelios.


Reușita excepțională a ediției din anul 1936 a “Lunii Bucureștilor” a fost amenajarea Parcului Național “Regele Carol al II-lea”, pe o suprafață de 60 de hectare, în zona cuprinsă între Arcul de Triumf și pasajul de cale ferată de lângă Vila Minovici.
Narcis Dorin Ion în volum: Tot cu ocazia ediției din anul 1936 a “Lunii Bucureștilor”, arh. Octav Doicescu a realizat proiectul unei fântâni celebre a Bucureștiului, Fântâna Miorița. (..).
Marea realizare culturală a acestei ediții a fost amenajarea Muzeului Satului, sub coordonarea lui Dimitrie Gusti. Alte lucrări edilitar-urbanistice au fost ridicate cu acest prilej: clădirea Primăriei Sectorului IV Verde, din str. Banul Manta, hala din Piața Domeniilor, noile tribune ale stadionului ONEF (pe locul căruia se află azi Casa Poporului), ștrandul de la Obor și construcțiile grupului edilitar din Piața Amzei.
Crearea parcului național Regele Carol II se datorează neobositului primar Alex. G. Donescu și echipei sale de colaboratori: Th. Rădulescu, director general al Cadastrului Municipiului, arhitectul Octav Doicescu, inginerii Metaxa, Berindei, Breazu și Bogdan Alexandrescu, arhitectul peisagist Fritz Rebhuhn.


Narcis Dorin Ion în volum: Realizările importante din acest an au fost amenajarea lacului Floreasca și extinderea Parcului “Regele Carol al II-lea”, prin adăugarea-la cele 35 de hectare plantate în 1936- a altor 40 de hectare de amenajări peisagistice, “pavate și luminate cu felinare electrice”, după cum se consemnează în Realitatea Ilustrată.
Pentru plantarea acestor zone din parc s-au folosit 26.000 de arbori și arbuști, iar pentru crearea Insulei Trandafirilor au fost plantate nu mai puțin de 100 de varietăți de trandafiri. Pentru alimentarea cu apă din râul Ialomița a lacului Floreasca-în suprafață de 150 ha și cu o capacitate de 3.500.000 m.c-inginerul Nicolae Caranfil a creat un sistem special de canale și bazine, așa cum va face la cererea Regelui, și pentru lacul Scroviștea, pe malul căruia suveranul își va construi un grandios palat, între anii 1938 și 1940.



Narcis Dorin Ion în volum: Dacă ne gândim că numai într-o zi s-a înregistrat numărul record de 200.000 de vizitatori, ne putem imagina succesul pe care l-au avut manifestările sportive ale “Lunii Bucureștilor” din 1938, organizate în Parcul Herăstrău, meciurile de fotbal, rugby și box, mitingul aviatic de la Băneasa, lansarea, în premieră pentru Capitală, a două hidroavioane pe lacul Herăstrău, spectacolele celebrului circ Medrano, concursurile de eleganță și de îndemânare de la Arenele Romane, proba de viteză la “Marele premiu al Bucureștiului”, spectacolele cu “omul de sticlă, omul invizibil și raza misterioasă”.



Ultima ediție a „Lunii Bucureștilor” s-a integrat amplelor serbări ale Restaurației, fiind deschisă de regele Carol al II-lea în ziua de 7 iunie 1940, prin inaugurarea ecluzei între lacurile Herăstrău și Floreasca, redate publicului ca urmare a amenajărilor ordonate de suveran și realizate de inginerul Nicolae Caranfil.
Manifestarea “Luna Bucureștilor” a fost desființată după abdicarea suveranului, urmată de anii grei ai războiului, în care nimeni nu mai putea concepe astfel de sărbători ale Bucureștiului.

