FOTO I Chitila, orășelul care depășește, ca standarde de viață, vechi cartiere din București. În 1910, avea primul aerodrom din țară
FOTO I Chitila, orășelul care depășește, ca standarde de viață, vechi cartiere din București. În 1910, localitatea avea primul aerodrom din România
Aflat aproape de București, orășelul Chitila este locul unde fug bucureștenii sătui de viața stresantă, aglomerată și poluată din Capitală.
Zona este locuită neîntrerupt de 2000 de ani și a avut un faimos aerodrom pentru zboruri destinate publicului larg, Aerodromul Cerchez, inaugurat în anul 1910.
Chitila de azi se află în plin proces de cosmopolizare, un orășel prietenos cu locuitorii săi care are de la autobuze electrice și patinoar, la un minunat parc amenajat de peisagistul Nicolas Triboi.
“Chitila are un plus de confort cotidian, față de București, ca un salt peste o generație”
“Chitila este unul din puținele orașe prietenoase și smart cu timpul liber față de alte orașe de mici dimensiuni din preajma Capitalei”, spune dr. Adrian Majuru, manager al Muzeului Municipiului București și chitilean prin adopție, într-un interviu pentru “Chitila Azi”, pe care-l reproducem cu acordul dl. Adrian Majuru.
Adrian Majuru și-a propus să părăsească Bucureștiul încă din studenție, fără să aibă un reper legat de perioadă și loc și în prezent locuiește la Chitila. Mai jos, istoria orașului Chitila, spusă de Adrian Majuru, cu imagini inedite ale aerodromului Cerchez, aflate în Arhiva M.M.B.
Fortul Chitila, Aerodromul “Cerchez”, Gara și Fabrică de zahăr, vechi repere ale Chitilei. Aerodromul avea și școală de pilotaj
La 11 iunie 1910 a fost inaugurat Aerodromul de la Chitila, primul din România, amenajat de avocatul Mihail Cerchez, unde a început să funcționeze prima Școală de pilotaj din țară.
Pilotul francez Guillemin, angajat în personalul de specialitate la școală de pilotaj, a efectuat primul zbor cu avionul deasupra Bucureștiului. În aceeași zi a avut loc și prima lansare cu parașuta din țara noastră, dintr-un balon, de la o înălțime de 500 de metri.
Dr. Adrian Majuru: Cât timp actuala administrație a orașului Chitila va continua investițiile, diversificând serviciile sociale (învățământ, educație, sănătate, transport public, centre comerciale și spații pentru loisir și eventual prin includerea zonelor de pădure din preajmă care aparțin UAT-ului, atunci va reuși să fidelizeze de oraș și generații mai tinere. Care eventual vor lucra într-un alt oraș sau de la distanță dar nu vor părăsi orașul. Este cel mai important câștig.
Despre istoria și relevanța pentru București, în primul rând, avem în zona Chitilei așezări sătești străvechi cercetate arheologic pentru epoca bronzului și a doua epocă a fierului. Săpăturile arheologice s-au făcut încă din perioada interbelică și putem spune că avem o zonă locuită fără oprire de peste două mii de ani.
Dar, pentru cea mai mare parte din istoria ei, Chitila a evoluat între meandrele Văii Mangului, bucla centrală fiind și partea cea mai veche a localității, acolo unde acum se află între altele noul parc al Văii Mangului și cartierele vecine.
Chitila a început să devină relevantă pentru București odată cu dezvoltarea cailor ferate și construirea Gării Chitila
Dr. Adrian Majuru: Șoseaua Banatului de azi a fost marginea sudică a localității în secolul al XIX-lea iar școala și primăria, din această parte de oraș, le aflăm încă din preajma anilor 1900.
Localitatea se afla la mare distanță de București, nefiind legată de vreun drum comercial însă lucrurile s-au schimbat în secolul XIX final, odată cu dezvoltarea cailor ferate și ridicarea gării Chitila; aceasta, inițial, se afla în afara orașului, zona dintre gară și actuala șosea a Banatului nefiind locuită până la finalul perioadei interbelice.
Iar cartierul de sud nu exista, dincolo de gară fiind câteva locuințe iar una dintre ele, deși în afara orașului de azi la 1900, reprezintă un reper interesant pentru istoria secolului XX în Chitila.
“Aerodromul Cerchez se afla în vecinătatea orașului vechi de la 1900, cam pe unde se află azi zona dintre bulevardul Păcii, magazinul Lidl și cvartalul de locuințe până către fosta fabrică de zahăr”
Dr. Adrian Majuru: Localitatea Chitila este relevantă pentru București începând cu secolul al XIX-lea. Deoarece, în același timp cu amenajarea cailor ferate și legarea localității de punctele esențiale ale țării, este ridicat și fortul Chitila, parte a unui lanț defensiv de forturi militare gândite de regele Carol I pentru a construi rezistența apărării capitalei în cazul unui asediu.
Abia începe secolul XX și un întreprinzător privat amenajează cu mult curaj un aerodrom pentru zboruri destinate publicului larg. Fabrica de zahăr o avem pe hartă deja la 1900 și datorită ei se dezvoltă o mică localitate numită Clinceanca, pe care o găsim în perioada anilor 1920-1940, dar care astăzi este cuprinsă în teritoriul orașului.
“În ultimii 30 de ani și mai ales de când Chitila a primit statutul de oraș, ne aflăm în perioada de glorie a acestei localități, cu mari șanse de cosmopolizare dacă se vor continuă investițiile în zona serviciilor publice, și mai ales investiții care să lege organic cartierul de sud de corpul orașului”
Dr. Adrian Majuru: Mi-am propus să părăsesc Bucureștiul încă din studenție dar nu aveam un reper legat de perioadă și loc. Am descoperit Chitila datorită unei familii care a ales să vândă casa copilăriei și apoi am întâlnit o comunitate armonios legată de la funcționarii publici până la vecinătăți apropiate. Într-un oraș mare nu prea sunt interacțiuni decât cu prieteni din copilărie. Cu asta rămâi.
“Sunt unul dintre chitilenii care flanează zilnic între orașul adoptat și locul de muncă, rămas în București, și pot spune că profesional simt mai multă apropiere, față de ambele destinații”
Dr. Adrian Majuru: Este vorba despre o interesantă realitate să trăiești între orașul unde locuiești și orașul care te-a format, iar majoritatea dintre noi trăiesc în această binaritate care alimentează diversitatea profesională și dinamica unei vieți în care nu te plictisești. Rămâi prins în competiția profesională și trebuie să-i păstrezi ritmul.
Pot spune că o bună parte a orașului meu adoptiv și-a dezvoltat zone care depășesc ca standarde vechi cartiere din București.
“M-a surprins cât de modern era aerodromul ridicat în apropierea Chitilei”
Dr. Adrian Majuru: Se păstrează artefacte arheologice descoperite în perimetrul orașului, din epoca bronzului și a doua epocă a fierului, mai exact din perioada de formare și de apogeu a culturii dacice. Evident, avem o și așezare medievală, mai veche, din punctul meu de vedere, față de atestarea ei documentară din 1709.
“Cea mai veche reședința a fost ridicată în fața gării, undeva la începutul secolului XX, în jurul căreia a existat o fermă organizată de familia Manole”
Dr. Adrian Majuru: Prima generație din familia Manole, Ștefan (1885-1959) și Ecaterina (1888-1960) a înființat ferma din Chitila, dar au locuit pe Calea Plevnei, Ștefan Manole fiind tipograf de profesie. Alături de fiul său, Ștefan Manole jr. (1906-1998), și soția sa, Emilia (1916-1990), au înființat aici în Chitila ziarul “Neamul Românesc” a cărui apariție a însemnat toată perioada interbelică, având susținători mulți profesioniști din clasa de mijloc și personalități precum Nicolae Iorga.
Familia Manole, proprietară de fermă și de ziar, “Neamul Românesc”
Dr. Adrian Majuru: Există o bogată corespondență profesională cu liber profesioniști din toată țară pe temele publicate în “Neamul Românesc”. Această a doua generație, din perioada interbelică, a păstrat ferma diversificându-i activitățile, familia mutându-se în Chitila. Au fost unii dintre primii locuitori permanenți ai cartierului de sud. Adresa poștală a redacției era chiar gara Chitila iar ziarul era publicat de Societatea Anonimă pe Acțiuni “Cultura Neamului Românesc” cu sediul în Chitila interbelică.
Între multe altele, Ștefan Manole jr. a fost în anii 1940 secretarul Căminului Cultural Județean Ilfov, afiliat Fundației Culturale Regele Mihai I (conform adresei 247 din 12 iunie 1941 eliberată de Fundație și Căminul Cultural Ilfov).
Nu am cartografiat toată arhiva familiei, dar sper să o pot ordona și să descopăr astfel câte lucruri s-au întâmplat în casa unde locuiesc. Când am preluat și am început amenajarea reședinței Manole am descoperit o bibliotecă cu rarități de carte veche (1850-1900) și o variată corespondență a acestei familii cu diferite personalități românești care contribuiau la conținutul ziarului.
Biblioteca am donat-o Muzeului Municipiului București, deoarece biblioteca locală se afla în șantier acum doi ani. Ferma a fost lotizată după 1947 și acum este inclusă în cartierul Gării. Așadar, să știți, în Chitila mai sunt multe de descoperit din istoria relativ recentă.
Vezi și istoria forturilor:
Cele mai noi articole
