FOTO I Bucureștiul interbelic, în imagini care par făcute ieri. O lume dispărută reînvie sub ochii noștri, cu regi și cu chivuțe

Bucureștiul interbelic, așa cum a fost – dinamic, viu, colorat, umil sau nobil – a renăscut în toată frumusețea lui de altădată din pasiunea unui muzician cu studii de filozofie și psihologie.

FOST este un proiect care a început în anul 2016 și ne oferă imagini spectaculoase, retușate și colorizate, care fixează farmecul interbelic și memoria orașului.

Bucureștiul interbelic și colorizat reprimește sentimente. La vie en rose n-a fost alb negru

Fotografiile surprind detaliile chipurilor bucureștenilor, de la cei mărunți (chivuțele și măturătoarele orașului) la cei mari, Regele Mihai tânăr și cool, cu țigara-n colțul gurii, Regina Maria surâzătoare.

Mai jos, interviu cu Fost despre ce-a fost și nu mai este, dar rămâne prin fotografii atât de realiste, încât parcă acum au fost publicate pe instagram.

Vedem în culori amintirile alb negru ale Bucureștiului

Instantaneele surprinse pe Calea Victoriei și pe marile artere ale Bucureștiului au fost infuzate cu realism, eleganță și energie prin culoare. Monumentele dispărute ale Bucureștiului (Turnul Colțea, Palatul Artelor din parcul Carol I, etc.) par neatinse de timp.

Cel mai înalt român din toate timpurile, pugilistul Gogea Mitu (de la care ne-a rămas și adjectivul “cogeamite” spus cu admirație), tocmai a terminat un meci și este învingător. Mașinile de lux par fabricate ieri, tramvaie vesele și colorate străbat bulevardele de la un capăt la altul al Bucureștiului.

Pe Calea Victoriei bucureștenii își etalează pălăriile, costumele și rochiile elegante, vedem o lume chic pe care o redescoperim după aproape 100 de ani.

Imaginile FOST recuperează Bucureștiul pierdut, îl face palpabil și ni-l apropie. Fiecare imagine spune o poveste. Vedem bulevarde pavate cu piatră cubică și clădiri noi, azi ponosite sau cu bulină.

Gogea Mitu, gogeamite pugilistul, senzația Bucureștiului interbelic

Gogea Mitu a intrat în Cartea Recordurilor și deține două recorduri mondiale pentru cel mai înalt boxer din lume din toate timpurile și cel mai înalt sportiv român. Născut într-un sat din Gorj, pugilistul Gogu Ștefănescu, pe numele său real, a fost faimos în Bucureștiul interbelic pentru statura sa impozantă, avea înălțimea de 2,40 metri. În anii ’20, Gogu Ștefănescu pleacă cu o trupă de circ prin Europa, fiind prezentat drept o mare curiozitate, fenomen, “Goliathul României”.

Gogea Mitu este descoperit de un pugilist italian, Umberto Lazia, care îl învață să boxeze. Olteanul cu pumni de oțel se stinge prematur, învins de tuberculoză, la Spitalul Filantropia, în anul 1936, la doar 22 de ani.

Incendii, bombardamente, imagini ale unor evenimente majore care au marcat Bucureștiul sunt redate realist

Cu o înălțime de aproximativ 50 de metri, Turnul Colței a fost cea mai înaltă clădire a Bucureștiului timp de peste un secol. Marele cutremur în 26 octombrie 1802, estimat că a avut o magnitudine de 7, 7 grade pe scara Richter, a dus la surparea “podoabei orașului”.

Decizia demolării a luat luată în 1888 de primarul capitalei, Pache Protopopescu, în vederea alinierii și lărgirii bulevardului Colțea, azi I.C Brătianu.Turnul era clopotnița Mănăstirii Colțea, devenită punct de observare pentru supravegherea orașului.

Dionisie Ecleziastul, călugăr caligraf și cronicar, scria despre cutremurul devastator care lovit Bucureștiul:

În zioa de Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-au cutremurat pământul foarte tare. Aici în București s-au ruptu și turnul cel înalt Colțea, care era podoaba orașului, iar casele boerești și cele de obște prea puține au scăpat zdravene. În multe locuri s-au desfăcut pământul, eșind nisip și apă. Și a doa zi, iarăș s-au cutremurat, dar nu așa tari, la 3 ceasuri din zi.

Vezi și:

•  Cum s-a transformat o uliță prăfuită în modernul bulevard Magheru. MMB ne invită la o „Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței” | INTERVIU

“Fost e un mix între arte și meserii, așa cum spune și celebra sintagmă care apare pe tăblițele liceelor de profil”

B365: Ce este Fost?

FOST: Ce este Fost? Greu de spus… La început proiectul s-a numit „Va fi Fost”, un titlu sugestiv pentru un viitor anterior transpus prin colorizări. Apoi am simplificat, pentru a fi mai ușor de memorat și de transformat într-un brand. Nu am pretenția că ceea ce fac aici aduce vreun beneficiu patrimoniului cultural sau istoriei în general – e mai degrabă un proiect de suflet și de divertisment. Atenția pentru acuratețea reproducerilor istorice o acord mai mult atunci când lucrez în privat.

“Câtă vreme muncă mea e utilă cuiva și aduce bucurie oamenilor, eu sunt mulțumit”

FOST: Sunt muzician la bază, dar am și studii în alte domenii – filozofie și psihologie – pe care însă nu le-am practicat niciodată ca profesie. Fac și ilustrații grafice, dar mai rar; mă bazez mai mult pe design și pe foto-video editing.

B365: Cât de complicat este să colorizați o fotografie? Cât timp vă ia?

FOST: Depinde de imagine: uneori rezolv într-o oră, alteori mă întind cu zilele, pentru că nu sunt mulțumit de rezultat. Încerc să obțin ceva plăcut vizual și cât mai apropiat de o fotografie reală; uneori îmi reușește, alteori nu. Contează foarte mult originalul de la care pornesc. De cele mai multe ori încerc să nu depășesc 4-5 ore la o singură fotografie, pentru că munca devine inutilă și nu merită efortul. Cu toate astea, nu respect mereu această regulă.

“Sunt pasionat în special de fotografia veche bucureșteană, așa am început proiectul și încă îmi place. Sunt legat de oraș, deși nu sunt de origine din București”

FOST: Sursele imaginilor sunt diverse: nu obișnuiesc să editez fotografii din colecții private, ci doar ceea ce găsesc online, în copii multiple. Și, bineînțeles, materialele pe care le primesc de la clienți. Mă caută oamenii pentru colorizări, dar să nu vă imaginați că există un flux mare de comenzi; e un domeniu de nișă, doar pentru pasionați.

B365: Ce feedback ați primit și primiți pentru ceea ce faceți?

FOST: Chiar dacă sună un pic cinic, nu mai sunt atât de interesat de feedbackul online cum eram la început. Mă interesează în primul rând părerea colaboratorilor mei, să fie ei mulțumiți de rezultat. Poate uneori neglijez comentariile și răspunsurile, dar fac tot posibilul să interacționez acolo unde apare ceva interesant.

Cu alte cuvinte, nu prea caut apreciere și validare, ci îmi văd de treabă. Prefer să citesc comentarii informative despre ce se află în fotografii, decât aprecieri sau critici directe aduse muncii mele.