FOTO I Bizara dispariție de morminte din Cimitirul Bellu, fenomen tot mai îngrijorător. Cum a ajuns să coste o criptă cât o garsonieră, deși locurile de veci nu pot fi vândute

Recent, am scris aici despre fenomenul neîncetat al dispariției unor morminte ale elitelor bucureștene. Mai mulți membri ai societății civile reclamau faptul că locul de veci al Simonei Lahovary, doamna de onoare a Reginei Maria, a dispărut din Cimitirul Bellu.

În aceeași situație s-ar fi aflat și mormintele generalilor Nicolae și Gheorghe Rujinschi, Cavaleri ai Ordinului “Mihai Viteazul”. În plus, anul trecut, piatra tombală a comerciantului Theodor Atanasiu, patronul magazinului ”La vulturul de mare cu peștele în gheare”, a fost găsită de Cristiana Trică, autoare a volumelor “Povești din Bellu”, în spatele capelei de la Bellu.

Întreg articolul, aici: 

• Dispar din Bellu râvnitele morminte ale elitelor bucureștene. În pericol e și cel al patronului ”La vulturul de mare cu peștele în gheare”, negustorul care a clădit imperiul hainelor

Afacerea „Cimitirul Bellu”, peisaj cu zidari, alei blocate de noile „dezvoltări imobiliare”, baroase și statui culcate la pământ. De câțiva ani, a apărut și cavoul familiei Videanu

În urma articolului nostru, scriitoarea Cristiana Trică a fost invitată de Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane la o întâlnire, în care era anunțată “identificarea pașilor de urmat în ceea ce privește extinderea listei de monumente clasate ca fiind istorice din Cimitirul Bellu, scopul fiind protejarea patrimoniului istoric”.

Noi imagini, realizate de Cristiana Trică la începutul lunii iunie, ne arată un șantier neîncetat în Cimitirul Bellu, construcții noi apărute peste noapte, cavouri istorice neglijate, betoniere, și pietre tombale distruse.

Cristiana Trică: Acum o lună, Cimitirul Bellu intra în atenția publică prin articolul publicat de B365. Coincidență sau nu, câteva zile mai târziu am fost invitata, în sediul Primăriei Generale, la o întâlnire pe tema monumentelor din cimitir. Au fost acolo reprezentanți ai celor două administrații – cea în exercițiu și cea care se pregătește să preia gestionarea cimitirelor, reprezentanți ai societății civile, un membru al Consiliului General, consilieri ai Primarului Capitalei și reprezentanți ai instituției care păstorește patrimoniul.

“Ni s-a mai spus și că nu putem introduce prea multe cavouri pe lista monumentelor istorice că se diluează conceptul! De monument, adică! “

Cristiana Trică: Vreau să interpretez organizarea acestei întâlniri ca pe un semn că Primăriei îi pasă. Totuși, demersul n-a avut un rezultat anume și e posibil să rămână doar un gest singular. S-au spus aceleași vorbe, s-au invocat aceleași motive pentru care nu se poate face mare lucru, în spiritul românesc al lui ”rămâne cum am stabilit” amestecat cu ”să vedem” și ”am face, dar…”.

Nouă, societății civile naive și pripite, o reprezentantă a unei instituții cu nume respectabil ne-a explicat, cu vocea calmă a celui care vorbește cu oameni grei de cap, că degeaba ne ambalăm și ne alarmăm atâta, cu legea nu te pui! Nu părea să-i fi trecut prin minte că legea nu încălcată trebuie, ci schimbată neapărat.

Iar când, în cadrul discuției, distrugerile din Bellu au ajuns să fie comparate cu distrugerea unei bănci din parc, am înțeles că e jale! Vorbitoarea părea să creadă că banca vandalizată din Herăstrău e tot o pagubă și poate fi pusă în aceeași categorie cu distrugerea irecuperabilă a unei alcătuiri unice, cum ar fi cavoul Iulia Hașdeu, de exemplu!

“Din tot ce s-a vorbit, a apărut o singură măsură concretă: autoturismele mai au acces în Bellu doar pe aleea principală”

Cristiana Trică: În fine, reuniunea poate fi un semn, repet, că Primăriei Capitalei sau Primarului General cumva îi pasă. Între timp, deciziile de reorganizare a administrației au fost atacate în instanță, suspendate etc.

Traficul de pe aleile secundare este susținut acum de camionetele cu materiale de construcții ori de buldozere și excavatoare mici. În rest, peisajul obișnuit de șantier: grămezi de nisip, saci de ciment, bolțari, cărămizi, betoniere semiprofesionale și pământ scos fie de la gropile nou create, fie de la cele modificate. Muncitorii asudă sub soarele fierbinte și mișună pe alei, care cu o găleată în mână, care cu o lopată pe umăr.

“La margini de alee, tot mai multe pietre de la mormintele dezafectate așteaptă cuminți intervenția hotărâtoare a barosului”

Cristiana Trică: Activitatea s-a intensificat de parcă toată lumea deodată s-a hotărât să amenajeze exact în aceste zile în care decizia Primăriei Generale de a reorganiza administrația cimitirelor este suspendată.

Pe vechile locuri de veci apar parcă peste noapte cavouri țipător de albe sau de un gri oribil, multe încă fără identitate. Ceea ce știam că este Bellu dispare în fiecare zi sub ochii noștri. Instituțiile care ar avea ceva de făcut ca să salveze ce a mai rămas își ascund, în spatele unor legi șchioape și printre hârtii cu texte agramate, incompetența arogantă. Sau poate interesul?!

”Regulamentul de funcționare al (sic!) cimitirelor și crematoriilor umane”, disponibil pe site-ul administrației, prevede că dreptul de concesiune poate fi transmis exclusiv prin moștenire sau donație”

Cristiana Trică: În Bellu, ca în oricare cimitir public, locurile de veci nu se vând, sunt concesionate. Dar oare contra cost nu poți deveni ”moștenitor” sau beneficiar de donație?! Probabil că da sau cel puțin așa reiese din anunțurile publice de pe diverse site-uri. Nu vei căpăta în proprietate terenul pe care se află locul de veci și care e al Primăriei, dar dacă pe el există o criptă, adică o construcție atunci se schimbă treaba fiindcă aceea e proprietate privată.

“Dacă ești interesat și ai suma necesară, ți se vinde dreptul de folosință a criptei și se poate face un testament prin care devii legatarul cu drept particular (moștenitorul) unui necunoscut”

Cristiana Trică: Și în cazul donației există soluție, se poate face una simulată! Riscul ar fi ca administrația să descopere (sau să vrea să descopere) că n-a fost donație, ci a fost vânzare. Chiar zilele astea, pe un site comercial, pentru ”numai” 30.000 de Euro ”se donează dreptul de concesiune pentru 2 locuri de veci”!

Ca urmare, în Bellu se creează ”oportunități” de zeci de mii de euro. Desigur, este importantă și poziția! Dintr-un astfel de anunț am înțeles cât de mult conta faptul că autoturismele aveau acces oriunde, ofertantul precizând: ”locul este pe alee și se poate intra cu mașina până la loc.”

Într-un alt anunț postat în iunie, cineva oferă două locuri de veci, tot cu 30.000 de euro și garantează ”vecinătate selectă și atmosferă temporală. Asigurați-vă liniștea de mâine, astăzi.” Titlul anunțului e savuros: ”Bellu – mai mult decât un cimitir, un monument de liniște”

Și când te gândești că locurile se concesionează din motive de utilitate socială, nevoie de administrare locală și pentru evitarea speculei! Ce ironie!

În acest context năucitor apar, în mod firesc, câteva întrebări:

1. Cum se decide înscrierea unor cavouri pe lista monumentelor istorice? Actuala listă conține erori destule și jenante. Cică se va face un nou inventar, dar să vedem când, cu cine și cu ce bani. Cam aceștia sunt termenii!

2. Faptul că figurează pe o listă și au un cod cu ce ajută monumentelor din Bellu?! Înseamnă ceva, le protejează cumva?! Întreb fiindcă nu se vede.

3. Cine și când verifică legalitatea lucrărilor de amenajare/reamenajare din Bellu?

4. De ce Bellu nu are un regulament distinct de funcționare? Pe lista monumentelor istorice apare ca ”Ansamblul cimitirul Șerban Vodă – Bellu” cod LMI: B-4-a-B-20118.

Până la urmă, ne poate spune cineva, dar coerent, nu într-un nesfârșit monolog despre nimic, ce viitor are cimitirul din Șerban Vodă? Fără lozinci, fără sintagme sforăitoare de tipul ”muzeu în aer liber”, ”grădină de suflete” sau alte poezii ”de adormit Mitzura”, ci concret, în propoziții clare și simple. Și, de preferat, adevărate.