FOTO | Hotelul Dunărea, agonia unui simbol și disperarea bucureștenilor care locuiesc în vecinătate, pe Calea Griviței. „Toată zona e o catastrofă, plină de pericole!”

29 sept. 2026
631 afișări
FOTO | Hotelul Dunărea, agonia unui simbol și disperarea bucureștenilor care locuiesc în vecinătate, pe Calea Griviței.
FOTO | Hotelul Dunărea, agonia unui simbol și disperarea bucureștenilor care locuiesc în vecinătate, pe Calea Griviței. "Toată zona e o catastrofă, plină de pericole!" | Sursă colaj foto: Bucureștiul meu drag / Facebook; Sesizări Sector 1 / Facebook

Ieri a apărut o altă reclamație referitoare la starea de degradare avansată în care se află Hotelul Dunărea din Capitală. În postarea publicată pe Facebook, reclamanta semnala clădirea locuită acum de persoane fără adăpost. Dacă ne-am întoarce în anii ’30, situația ar arăta total diferit.

Clădirea se numea Hotel Dinu

Hotelul de la Gara de Nord a fost construit în anii ’30 și a fost cunoscut bucureștenilor sub numele de ‘Hotel Dinu”, după proprietarul Dumitru Dinu. Amplasat lângă Gara de Nord, încă de atunci a reprezentat o emblemă a Capitalei. Arhitectura reflecta fidel stilul epocii interbelice.

Clădirea cuprindea 70 de camere dispuse pe 7 etaje dispersate pe o suprafață totală de 2.750 de metri pătrați. Astfel, datorită dimensiunilor impresionante a devenit printre cele mai bune opțiuni de cazare pentru cei care veneau în București.

Avea un element de noutate pentru acea vreme, anume faptul că parterul era conceput pentru funcționarea spațiilor comerciale. Magazinul SORA, apărut în perioada interbelică și foarte apreciat de bucureșteni încă de atunci, urma să dicteze viitorul hotelului.

În ciuda începutului promițător, timpul a fost nemilos cu fostul hotel Dinu. A resimțit din plin efectele cutremurului din 10 noiembrie 1940, care avea să fie urmat de un alt seism de amploare, 37 de ani mai târziu. Comunismul și-a pus și el amprenta asupra emblematicei clădiri. În 1948, hotelul a fost naționalizat, iar de atunci funcția turistică și-a pierdut importanța.

| Sursa foto: Șerban Lăcrițeanu, anul 1976, / Bucureștiul meu drag
| Sursa foto: Șerban Lăcrițeanu, anul 1976, / Bucureștiul meu drag

Hotelul Dunărea în perioada comunistă

În comunism, hotelul a fost supus mai multor schimbări care aveau să cauzeze un declin rapid. Mai întâi a căpătat numele „Dunărea”, apoi a fost acaparat de magazinul alimentar SORA (Societatea Română de Aprovizionare), care funcționa la parterul hotelului. Comuniștii au păstrat denumirea acestuia, întrucât era deja notoriu la nivel național.

Din anii ’60, funcția turistică s-a pierdut din ce în ce mai mult. Atunci, cele 70 de camere de care dispunea hotelul erau folosite pentru a caza muncitorii care tranzitau Bucureștiul. Din acest motiv, turiștii veneau din ce în ce mai rar, chiar spre deloc.

Un deceniu mai târziu, clădirea a fost grav afectată de un alt seism: cutremurul din 1977. Dacă după cel din 1940 au fost șanse de reabilitare, această lovitură avea să reprezinte începutul declinului inevitabil. Șubrezit și deja uitat de bucureșteni, cel puțin în calitate de hotel emblematic, clădirea urma să treacă prin vânzări succesive, o privatizare incertă și chiar sechestru bancar.

Primii ani de declin și tentativele de modificare

După Revoluție, hotelul nu a mai funcționat mult. Statul nu s-a mai ocupat de administrare, privatizarea s-a făcut netransparent, iar informațiile publice care o privesc lipsesc, iar din cauza numeroaselor procese și schimbări, clădirea a rămas nefolosită.

Din anii ’90, Hotelul Dunărea a început să fie frecventat de persoane fără adăpost. Deși au mai existat evacuări de-a lungul timpului, problema principală nu a fost rezolvată, preponderent din cauza autorităților care pasau responsabilitatea.

În 1998 s-a încercat transformarea clădirii în sediul unei bănci. În 2012, clădirea a fost scoasă la vânzare pentru 2,4 milioane de euro. Patru ani mai târziu, în 2016, a intrat în vizorul unui om de afaceri israelian, Avi Samir, care dorea să investească 3 milioane de euro pentru a transforma hotelul în bloc de locuințe.

Suntem în proces de obţinerea autorizaţiilor de construcţie şi începem lucrările în iulie-august, anul acesta. Avem în plan compartimentarea clădirii în 40 de apartamente. Nu o să fie de lux, pentru că nu poţi vinde lux în România. Vor fi preţurile pieţei. Investiţia se ridică la 2,5-3 milioane de euro, declara atunci cel care gestiona proiectul.

Până la urmă, acest lucru nu s-a mai întâmplat, din cauza birocrației și a ambițiilor investitorilor privați.

Hotelul Dunărea în ultimii ani

Între 2019 și 2023, hotelul a intrat din nou în vizorul autorităților. Primăria Sectorului 1 a încercat exproprierea în 2019, plan care a eșuat, însă, în 2022. Ulterior, administrația de la acea vreme a solicitat realizarea unor studii și expertize tehnice, dar Curtea de Conturi a blocat proiectul, motivând că nu se pot face investiții în clădiri care nu aparțin Primăriei.

La începutul acestui an, clădirea a fost din nou scoasă la vânzare, la scurt timp după proiectul de modernizare a Gării de Nord. Clădirea este clasificată cu risc seismic 1, iar Primăria a aplicat o majorare a impozitului de 500%, din cauza stării de degradare avansată.

| Sursa foto: Sesizări Sector 1 / Facebook
| Sursa foto: Sesizări Sector 1 / Facebook
| Sursa foto: Sesizări Sector 1 / Facebook
| Sursa foto: Sesizări Sector 1 / Facebook

Ieri, pe grupul de Facebook „Sesizări Sector 1” a apărut o reclamație. O bucureșteancă semnala mirosul insuportabil și problemele cauzate de persoanele fără adăpost care frecventează clădirea.

La ora 11 dimineața, oamenii străzii ies nestingheriți din fostul Hotel Dunărea (Calea Griviței, colț cu bd. I.G.Duca. Zona a ajuns o catastrofă! Miros de urină peste tot, cerșetori din 2 in 2 metri, oameni cu probleme psihice plimbându-se nestingheriți prin stațiile de autobuz! În punctele de livrare ale coletelor (Calea Griviței nr.146) sunt oameni care urinează ziua, în văzul tuturor! Chiar nu se poate face nimic?
Avem familii, locuim in zonă, copiii merg cu metroul sau cu autobuzul si vin singuri de la școală! Chiar trebuie sa se ajungă la o situație gravă pentru a se face ceva?! E strigător la cer! Este o zonă în plin centru, nu vreo mahala!, reclamă femeia.

Așadar, ambițiile și planurile grandioase ale tuturor investitorilor s-au năruit, la fel cum s-a întâmplat și cu hotelul. Astăzi, cei care ajung cu trenul în Capitală sunt întâmpinați de imaginea dezolantă a neglijării.

Te-ar mai putea interesa și:

Cookies