FOTO | Hamalii din Gara de Nord, un peisaj rarisim din Bucureștiul de odinioară

19 ian. 2025
2665 afișări
FOTO | Hamalii din Gara de Nord, un peisaj rarisim din Bucureștiul de odinioară
Sursa foto: Agerpres

Azi au devenit o raritate, existând mai mult în filmele de epocă sau în cărțile și poveștile despre un București demult apus, însă cândva hamalii erau adesea întâlniți pe peroanele din București, sau in foaierele hotelurilor de lux (unde se mai găsesc și în prezent). Pentru o sumă modică, pasagerii puteau să le dea valizele de voiaj hamalilor în uniformă care le cărau din sala de așteptare până la trenul în care călătorii se îmbarcau. Pe peroanele Gării de Nord existau însă și așa-ziși hamali care îi păcăleau pe călători și care se făceau nevăzuți cu bagajul acestora.

În Bucureștiul interbelic, dar și înainte de Primul Război Mondial, hamalii făceau parte din „peisajul” Gării de Nord și erau o meserie destul de des întâlnită. Astăzi a rămas în vorbirea populară mai mult doar vorba de nemulțumire a celor care cară deodată mai multe bagaje sau sacoșe, spunând „dar ce sunt eu, hamal?”, însă odinioară nu puțini călători apelau la serviciile acestora. Când vreun tren era tras la peroanele celei mai mari gări din București, hamalii erau deja pregătiți pe scările vagoanelor să coboare și să își caute clienții. Pentru o sumă modică, hamalii luau bagaje în brațe, pe spate și pe umeri și porneau cu ele spre tren pentru a le încărca.

Hamalii din Gara de Nord, un peisaj rar întâlnit în ziua de astăzi

Bunul mers al Gării de Nord de acum mai bine de opt decenii era considerabil diferit de ceea cu ce suntem obișnuiți în ziua de azi. Pentru început, în cea mai mare gară a Bucureștiului nu intra fiecare pe unde poftea sau pe unde îi era comod, deoarece accesul în gară se făcea organizat, fiecare clasă de bilete având intrările deja stabilite. Astfel, la fiecare poartă de acces se aflau paznici care controlau biletele călătorilor și care îi trimiteau pe fiecare unde le era locul: pasagerii de la clasa I intrau pe porți separate față de cei de la clasa a II-a, și cei de la clasa a III-a. De asemenea, și sălile de așteptare erau diferite, în funcție de ce „confort” își permiteau călătorii. Desigur, asta ducea la situații mai puțin fericite în weekenduri sau în preajma sărbătorilor, când porțile de acces și sălile de așteptare pentru clasele a II-a și a III-a deveneau neîncăpătoare din cauza numărului mare de călători, și nu era deloc o situație rară să vezi călători mai economi sau cu o stare materială mai precară așteptând stând pe geamantanele de voiaj.

Să ajungi în ultimul moment la gară era practic o sentință la a-ți rata trenul, pentru că adesea se formau cozi și mai mereu puteau să fie și călători care fie își uitau biletele, fie își dădeau seama că le puneau în genți sau cine știe ce situații mai puțin fericite.

Hamalii roiau pe peroane în uniforme de-a lungul întregii zile, însă cu precădere seara, când din Gara de Nord plecau trenurile de mare viteză, care parcurgeau distanțe mari din țară și chiar din Europa și care treceau nepăsătoare prin gările mai mici și neînsemnate de pe traseul lor.

Întotdeauna în uniformă, cu saluturi politicoase și mișcări grave, hamalii preluau bagajele călătorilor și le cărau asemenea celor doi surprinși în fotografia de epocă din arhiva Agerpres: în brațe un bagaj, altul în spate, și încă două sau chiar trei legate de curelele de piele pe care le purtau peste haina uniformei din dotare.

Sursa foto: Agerpres

Citește și

Cookies