FOTO | Grădina casei Capsali, locul celor mai aprinse dezbateri din Vechiul București. Prea puțin știutul ritual de duminicădin acest adevărat Speakers Corner

Asociația culturală „Criterion”, înființată în anul 1932 și marcată de o scurtă perioadă de glorie, reprezintă un reper important al istoriei interbelice românești.

Nașterea unui fenomen cultural: Aula Fundațiilor Regale și Cafeneaua Corso

Înființată în anul 1932, Asociația culturală „Criterion” a devenit rapid un adevărat fenomen cultural al României interbelice.

Mii de participanți luau cu asalt aula Fundațiilor Regale, une aveau loc conferințe dialogate în cadrul cărora membrii își exprimau și dezbăteau opiniile foarte diferite.

Printre membrii marcanți ai acestei grupări se număra și Mircea Eliade, amintesc cei de la Arcen.

Astfel, dinamica socială a grupului depășea, de cele mai multe ori, spațiul academic.

De exemplu, duminica după-amiază, membrii se adunau în grădina vastă și primitoare a casei Floriei Capsali și a lui Mac Constantinescu.

Aici se propuneau diverse subiecte, scăpărau idei și scântei, iar discuțiile se prelungeau până târziu în noapte.

Mai mult, fiecare conferință continua apoi în faimoasa Cafenea Corso, unde momentele „intense” ale serii erau lăudate sau, de ce nu, chiar criticate.

Margareta Sterian avea să își amintească mai târziu, în anul 1945, acele vremuri:

Tineri eram și nimic nu nedespărțea încă, pe noi, cei de la «Criterion», spunea ea

Cu toate acestea, semnele timpului au început să se facă simțite destul de devreme, anunțând fracturile ideologice care aveau să urmeze.

Umbrele istoriei

Climatul politic european și intern a lăsat treptat amprenta asupra coeziunii grupului.

Astfel că, semnele prezenței agitatorilor cuziști și reacțiile antisemite au ieșit la iveală încă de la conferința în care Mihail Sebastian a vorbit despre Charlie Chaplin.

După cum se știe, în acei ani, în Europa Occidentală se instalaseră regimuri antidemocratice, iar pe fondul nemulțumirilor crescânde față de clasa politică românească, Mișcarea Legionară a câștigat tot mai mult teren între 1927 și 1933, mai ales în rândul tinerilor.

În acea perioadă exista convingerea generalizată că era necesară înfăptuirea unei revoluții și a unor schimbări sociale majore.

Pentru unii, soluția se afla la stânga, adică în ideologia comunistă, iar pentru alții, potrivită era cea de dreapta, a fascismului.

Cu toate astea, nu puțini au fost cei care au oscilat și au trecut de la o extremă la cealaltă în acei ani confuzi.

Mircea Eliade s-a apropiat de Mișcarea Legionară după anul 1935, iar doi ani mai târziu s-a implicat direct în campania electorală a grupării fasciste.

În acea perioadă, Eliade mergea pe teren în satele din județul Ialomița, alături de Mihail Polihroniade și Haig Acterian.

Destrămarea prieteniilor și lecția trecutului

Coeziunea și spiritul de prietenie care animaseră cândva grupul „Criterion” s-au destrămat treptat, iar distanța s-a strecurat chiar și între cei mai buni prieteni.

În jurnalul său, Mihail Sebastian a consemnat cu amărăciune tensiunile și derivele generației din care făcea parte.

Așadar, povestea asociației „Criterion” rămâne un exemplu al legăturilor care aduc oamenii împreună, dar și a infrângerii în fața unor politici istorice.

Tot ceea ce s-a putut construi în perioada sa de glorie, pornind de la principiul dialogului și al deschiderii către celălalt, a fost spulberat de radicalizarea dusă până la violență extremă a societății.

Te-ar mai putea interesa și:

• FOTO | Cantinele STB din Bucureștiul interbelic, parte dintr-un revoluționar pachet salarial al vremurilor de atunci. Ce beneficii aveau vatmanii, taxatorii și ceilalți angajați
• Drama îngropată sub Lacul Morii, născut din gheare de buldozere. De ce ce i se mai spune și „Lacul sufletelor pierdute”
• FOTO | Tragicul destin al a blocului „Café de la Paix”, ultimul refugiu al boemei bucureștene. Călătoriei în timp pe calea Victoriei, cu oprire la numărul 31