Când viața îți dă lămâi, faci limonadă, se zice. Când găsești castraveți frumoși la Obor, îi bagi la murat. Și când mai ai prin casă câteva prune și niște mere pădurețe… nu, nu faci țuică, le bagi și pe alea la murat. În weekend am pus castraveți și gogonele la borcane, dar ar fi fost prea mainstream să scriu despre asta. Așa că mai bine îți povestesc despre câteva murături mai puțin întâlnite: prune, mere și dovlecei murați, fiecare cu condimente care mai de care mai interesante, de la clasicul mărar uscat sau cimbru, la scorțișoară și cuișoare. Poate că aceste combinații sună ciudat, dar sunt excepționale alături de o friptură suculentă de vită sau o tochitură grasă de porc. Îmi place să le numesc murături pentru curajoși.
Știu, știu, prima reacție este să te gândești că prunele sunt menite să fie transformate în țuică, gem sau compot, nicidecum în murături. Dacă te întrebi ce-a fost în mintea celor care au inventat rețeta asta, probabil aceeași dorință de a nu arunca fructe și de a le avea pe tot parcursul anului, în vremurile în care rafturile supermarketurilor nu erau pline.
Ca să-ți iasă rețeta așa cum trebuie, ai nevoie de prune tari. Dacă nu te pricepi la soiuri, poți să le iei pe pipăite în piață, deși nu recomand. Dacă ai răbdare, întreabă la tarabe ce fel de prune sunt și alege unul dintre soiurile de prun Gras ameliorat, Stanley sau Renglot Altan. Acestea se culeg de la începutul lunii septembrie, și în unele zone chiar și în octombrie. Dacă vrei să pui borcanele în luna august, ai de ales între soiurile Carpatin, Centenar, Minerva și Lepotica. Toate sunt mai tari, unele mai acrișoare, altele ușor dulci, iar pulpa fructului este consistentă. Per total, ar trebui să fie la fel de tari ca niște gogonele. Sunt genul acela de prune care se desprind de pe sâmbure și se rup perfect în două. Dar tot cele de la care ți se strepezesc dinții în gură sunt cele mai bune.
Am ales să pun prunele întregi, pentru că și sâmburele are rolul lui în întregul proces. Din lipsă de spațiu și pentru a le așeza mai bine în borcane, le poți tăia în jumătăți. Am pus puțin mărar uscat, niște frunze de dafin, boabe de muștar și de piper, usturoi, câteva cuișoare și scorțișoară. În ceea ce privește cantitățile de lichid, la un litru de apă am pus 600 ml de oțet de 9 grade, 200 grame de zahăr și 10 grame de sare pentru murături. De-acum trebuie doar să aștepți. Prunele ajung la gustul dorit după vreo două-trei săptămâni, însă devin foarte bune peste vreo lună jumate. Astfel au timp să absoarbă perfect toate aromele și să își modifice considerabil textura.
Eu am ales să pun și un ardei iute tăiat în două, cu tot cu semințe, pentru o notă de iute. Dacă nu ești sigur pe cât de picant e ardeiul, mai bine îl lași pentru o ciorbă. Apropo de ardei iuți, în piața Obor am cunoscut un comerciant care are la vânzare vreo 10 soiuri de ardei. Anul trecut am pus la oțet aproape din toate și o să revin cu un material despre fiecare în parte.
Prunele murate au un gust surprinzător de complex, dulce-acrișor și aromat. Acest tip de murături merge perfect lângă o friptură grasă sau cu o bucată suculentă de vită. Prunele astea nu sunt doar murături, sunt ceva inedit cu care îți poți surprinde plăcut musafirii.
Cine crede că merele sunt bune doar pentru plăcintă sau ștrudel nu a mâncat mere murate. Și cum scorțișoara și merele sunt un cuplu clasic, ar fi păcat să divorțeze tocmai în borcan. Așa că am adăugat usturoi, foi de dafin, boabe de muștar și piper, câteva bucățele de hrean și niște ardei iute. Am turnat peste ele o soluție similară cu cea de la prunele murate. Adică 600 ml oțet de 9 grade la un litru de apă, 10 grame de sare și 200 grame de zahăr.
Ca la orice alt tip de murături, ai grijă ca zahărul și sarea să se dizolve complet înainte să torni compoziția în borcan. Poți încălzi ușor apa într-o cratiță sau poți amesteca până la adânci bătrâneți în apă rece. În orice caz, nu turna apa fierbinte peste fructe, pentru că se vor opări și nu se vor mai menține la fel de tari.
Merele vor începe să absoarbă toate aromele peste vreo două-trei săptămâni, dar cel mai bine e să desfaci borcanul abia peste o lună și ceva. Aceste murături se potrivesc de minune cu mâncarea grasă. Eu am gustat așa ceva prima dată lângă un platou de brânzeturi și am rămas impresionată.
În principiu, poți pune în borcan orice tip de mere, însă ai grijă să fie toate din același soi, ca să se mureze uniform. Totuși, cele mai bune sunt merele tari și crocante, acrișoare. În Obor găsești așa-zisele mere „pădurețe”, la 2-3 lei kg. Indicat este să le scoți cotorul, pentru că sâmburii de măr conțin anumite substanțe care nu trebuie consumate în cantități mari. Eu le-am și tăiat în patru, ca să se așeze mai bine în borcan.
După ce am terminat cu prunele și merele, am mai găsit și câțiva dovlecei rămași. Nu m-am putut abține, și i-am băgat și pe ei la murat, cu mult, mult mărar. Dovlecelul are deja un gust blând, aproape timid, dar când îl îneci în oțet, îl asezonezi cu sare și-l îmbraci într-o pelerină de mărar, devine o garnitură spectaculoasă pentru orice masă. Așa că am pus la borcan dovlecei obișnuiți, românești, rătăciți prin coșul de legume. Nu am încercat încă, dar cu siguranță voi pune și niște zucchini în viitor.
La dovlecei nu am mai pus scorțișoară sau cuișoare. Am rămas la clasicele boabe de muștar și piper, foi de dafin, mărar și cimbru uscat, usturoi și hrean. Ardeiul iute este opțional. Eu l-aș pune și în deserturi, dar mai bine nu faceți ca mine.
Cantitățile pentru zeamă sunt aceleași ca la prune și mere murate. Diferă totuși timpul de macerare, astfel că dovleceii pot fi consumați mult mai repede, în vreo două-trei săptămâni, pentru că au o textură mai puțin tare față de prune sau mere și se fac mai repede.
Și acum aștept, hai că arată promițător ✌️
De-a lungul istoriei, omenirii i-a fost frică de foamete. Pentru a se asigura că nimic nu se aruncă, lumea a pus la murat cam tot ce i-a picat în mână. Uneori, cu rezultate uimitoare. De exemplu, în Japonia, există un fel de murătură din pepene galben cu ghimbir. La noi, când vine toamna, se pune la murat până la ultimul pepenaș. Așa că de ce să nu transformăm și prunele și merele într-un deliciu acidulat și crocant?