Meteorologic vorbind, marți la prânz în București nu s-a întâmplat absolut nimic. Cer senin, cald, aer nemișcat. Pe Bulevardul Theodor Pallady s-a întâmplat ceva însă. În apropierea stației de metrou Anghel Saligny, panourilor metalice care împrejmuiau un șantier s-au culcat la pământ. Unul după altul, cu eleganța unui joc de domino terminat de un copil plictisit.

Fotografia, publicată de un bucureștean pe grupul de Facebook „Cetățean Sector 3”, arată tot: gardul negru, întins pe asfalt ca o prelată aruncată peste un mobilier vechi.
Groapa imensă rămasă fără nicio protecție, un excavator galben oprit la marginea ei și blocul cu reclamă imobiliară care veghează scena de sus.
Vântul, marele vinovat de serviciu în astfel de situații, avea alibi. Nu era la serviciu. Rămâne ipoteza unui stol de porumbei care a generat, în zbor, o pală de aer de intensitate ieșită din comun.
Sub postare, bucureștenii n-au pierdut timpul cu meteorologia. Dorin a întrebat dacă s-au luat măsuri pentru fibrele de azbest, având în vedere ce se demolează acolo.
Rodica a rezumat stadiul lucrărilor într-o singură propoziție: apă caldă tot nu e. Iar Aura, care trecuse prin zonă cu o zi înainte, a lăsat întrebarea pe care, probabil, și-o pune orice om care vede o săpătură de dimensiunea unui bazin olimpic în mijlocul cartierului: pentru ce au făcut gropoiul ăla?
Un șantier deschis într-o zonă circulată se împrejmuiește, se semnalizează și se supraveghează, iar responsabilitatea aparține constructorului și beneficiarului lucrării. Până se prind și responsabilii de pățanie și ridică panourile la loc, groapa rămâne o atracție locală. În cea mai calmă zi de septembrie.