Ottilia-Aristia Michail-Oteteleșanu a fost o persoanlitate complexă a culturii românești, fiind pictoriță a Casei Regale, maestră a tehnicii emailului și o iubitoare pasionată a muntelui.
Arhivele Naționale ale României arată că întreaga sa copilărie a stat sub semnul artei, luând cursuri de muzică dar și de desen în cărbune, creion și peniță.
Mai mult, între anii 1899 și 1903, Ottilia a studiat pictura în ulei și acuarelă sub îndrumarea lui Sava Henția, urmând să studieze și la Berlin, la Academia Julian din Paris și din nou la Berlin.
Întoarsă în țară, Ottilia Michail-Oteteleșanu s-a aflat în preajma reginei-poete Carmen Sylva, devenind pictorița Casei Regale și executând în 1913 ultimele portrete ale primilor regi ai României.
De asemenea, a legat strânse prietenii cu mari figuri ale literaturii, precum I.L. Caragiale, căruia i-a realizat ultimele două portrete la Berlin.

Mai mult, Ottilia era extrem de apreciată de personalități precum Nicolae Grigorescu, Cella Delavrancea, George Enescu și Al. Tzigara Samurcaș.
Lucrările sale, care au inclus două autoportrete, portretul Reginei Elisabeta, peisaje în acuarelă și ulei, însoritul Balcic sau sate de pe Dunăre, au fost expuse la numeroase expoziții oficiale din țară și străinătate.
Începând cu anul 1912, și-a consacrat activitatea artistică domeniului emailului.







Printre distincțiile sale se numără medaliile de aur și argint obținute în 1906 la Expoziția jubilară din Parcul Carol, premii la Muzeul de Artă Decorativă din Berlin, Salonul Oficial din București și o diplomă de onoare la expoziția internațională de la Barcelona din 1929.
Pe lângă cariera artistică, Ottilia a fost o mare iubitoare a peisajului românesc.
Totul a pornit de la prietenia cu Fanny Seculici (Bucura Dumbravă), în a cărei companie a făcut primele excursii în Bucegi și Făgăraș.
Alături de alți drumeți, precum Al.C. Crețu, Emanoil Bucuța, Mihai Haret și frații Șerban și Ionel Oteteleșanu, ea a participat la numeroase expediții montane.
Pe 15 februarie 1916 s-a căsătorit cu Șerban Oteteleșanu, cununia având loc la Schitul Peștera Ialomicioarei, cu Bucura Dumbravă și doctorul Al. C. Urechia ca nași.
După Primul Război Mondial, alături de ceilalți tovarăși de drumeție, a pus bazele primei asociații de turism, „Hanul Drumeților”, în 1921, transformată ulterior în „Turing Clubul României”.
Mai mult, a creat macheta pentru insigna T.C.R și ilustrații pentru „Cartea Munților”, „Ceasuri sfinte”, „Haiducul” și „Pandurul”.
După cel de-al Doilea Război Mondial, artistei i-a fost permis să se dedice în totalitate artei emailului, obținând succese remarcabile prin rafinamentul său.
În anii ’60, a activat în funcția de consilier artistic al Patriarhiei Române, a înființat atelierul de email și a realizat cele patru mari icoane de pe catapeteasma Catedralei Patriarhale Române.
Te-ar mai putea interesa și: