Farmacia 40 de pe Calea Călărașilor, un reper al Bucureștiului din perioada comunistă, și-a pierdut farmecul odată cu dispariția mobilierului vechi.
Deși clădirea fizică continuă să existe, spațiul a încetat să mai fie o farmacie de patrimoniu, transformându-se dintr-un loc cu o memorie urbană vie într-un simplu punct comercial modern.
Conform celor de la Historia, Farmacia 40 nu reprezenta un caz izolat în peisajul urban al Bucureștiului, ci făcea parte dintr-o familie arhitecturală a vechiului oraș.
Timp de decenii, farmacia a fost privită ca o „farmacie-soră” a celebrei Farmacii Hotăranu.
Ambele imobile au fost concepute de același arhitect, împărtășind o eleganță și un decor similar, dar reflectând, în același timp, o filozofie a spațiului în care utilitatea comercială se completa armonios cu frumusețea estetică.


În perioada precomunistă și de-a lungul comunismului, astfel de locații nu aveau doar un rol funcțional, ci și unul comunitar și cultural, iar estetica era un element principal.
În timp ce Farmacia Hotăranu rămâne una dintre puținele locații din București care mai păstrează încă elementele de mobilier originale, Farmacia 40 nu a avut parte de același noroc.
Astfel, deși zidurile clădirii nu au fost demolate, dispariția elementelor interioare din lemn lucrat, a vitrinelor și a proporțiilor de epocă ale încăperilor a dus la pierderea imaginii de farmacie istorică.
Farmacia 40 aduce în atenție o problemă importantă cu privire la conservarea patrimoniului urban din România: degradarea sau dispariția patrimoniului mic, adică a acelor detalii de interior, elemente decorative și amenajări care nu sunt protejate de legile care au în vedere clădirile monument istoric.


Pierderea Farmaciei 40 arată cât de ușor se poate șterge memoria unui loc fără ca vreo cărămidă să fie dărâmată.
Astfel, când spațiile de patrimoniu nu sunt protejate la timp, orașul pierde, de la un obiect la altul, fragmente valoroase din istoria sa.
Te-ar mai putea interesa și: