Am avut și vom avea mereu, probabil, boală pe traficul infernal din București. Avem un aer poluat și suntem în topul orașelor cu cele mai multe noxe respirate per capita. Avem cratere pe șosele, străzi surpate și trotuare sparte sau pe care nu încape cineva cu un cărucior cu gemeni și avem și multe blocuri pe care le mai salvează doar Dumnezeu cu mila de un eventual cutremur. Dar adevărata problemă a Capitalei a fost identificată de un locuitor din Obor: părul de câine din Parcul Obor.
Un individ a avut tupeul suprem să-și perie animalul în parc, direct pe iarbă, ca un barbar. Așa că justițiarul l-a fotografiat și l-a făcut celebru pe Internetul mare, unde a scris o postare dramatică, semi-apocaliptică, prin care și-a propus să salveze copiii Oborului de la cruntă îmbolnăvire:
În fiecare zi în Parcul Obor vin oameni cu animale care își fac nevoile sau întâlnim specimene ca cel din imagine, care a venit în parc să-și perie câinele de păr. De ce acest parc nu este păzit de Poliția Locală? Avem copii care se joacă în iarbă, nu vrem să-i îmbolnăvim”, a scris omul pe Facebook, în grupul „Sector 2 – Informații și dezbateri”, fără să știe că tocmai deschisese porțile Iadului în materie de comentarii pe net.
Bucureșteanul era oricum revoltat că stăpânii de câini îi lasă pe spațiul verde din Parcul Obor. Dar groomingul ăsta în aer liber a fost picătura care a umplut paharul.
Internetul s-a împărțit în două tabere care se urăsc visceral, mai rău decât rivalii politici. De o parte e brigada „Fără câini pe iarbă”, convinsă că orice fir de păr de câine e o armă biologică și că fiecare labrador ascunde o pandemie gata să izbucnească în parcul unde se joacă cei mici. De cealaltă parte avem comandoul „Câinii sunt mai curați decât oamenii”, ai cărui membri sunt convinși că patrupedele lor au suflet pur, în timp ce copiii altora sunt buni doar să se bată la locul de joacă, să facă gălăgie și să mănânce nisip. Și de aici a început circul: „Aveți zeci de spații de joacă pentru copii, între blocuri, în parcuri, unde pot urla în voie, nederanjați de câini”, crede cineva.
Unii au explicat doct că părul de câine este folosit de păsări pentru construirea cuiburilor. Cu alte cuvinte, omul prins periindu-și câinele contribuia la biodiversitate. Alții s-au dus și mai mult întru apărarea stăpânului și au dat exemple de părinți care își lasă copiii să-și facă nevoile în parc, cu simplul argument că „sunt copii”. Așa că de ce nu ar fi în regulă să periezi un câine pe iarbă?
Apoi, cineva a ridicat miza și a întrebat de oamenii fără adăpost care dorm pe bănci și lasă în urmă mai multe „surprize” decât orice cățel de talie medie. Desigur, în tot scandalul s-a strecurat și problema reală, cea pe care toată lumea o știe și nimeni nu vrea s-o recunoască: există foarte mulți stăpâni care nu strâng după câinii lor.
Dar nici asta nu a dus la vreo concluzie normală, căci Facebook nu pare a fi un loc pentru consens. Oamenii intră acolo nu să rezolve probleme, ci să se certe până când cineva conchide că „de-aia nu merge nimic bine în țara asta”.
Iar în final, după sute de comentarii, nimeni nu a schimbat nimic. Câinii au rămas câini, copiii au rămas copii, iar oamenii au rămas experți mondiali în harță online, din absolut orice. Iar mâine poate aflăm dacă porumbeii au voie să facă mizerie în parc sau dacă și ei îi îmbolnăvesc pe copilașii bucureșteni.
Te-ar mai putea interesa și: