Piața Universității nu este doar un loc-simbol al Bucureștiului, „kilometrul 0 al democrației”, reperul probabil absolut al orașului, dar este și unul dintre cele mai dragi locuri ale noastre.
Acolo, unde se intersectează Bulevardele Nicolae Bălcescu, I.C. Brătianu, Regele Carol I și Regina Elisabeta, unde faci ochii roată și vezi clădiri iconice ale orașului Palatul Universității, clădirea Teatrului Naţional ”I.L. Caragiale”, Hotelul (cândva) Intercontinental (acum Grand Hotel Bucharest(, Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București… Și să nu uităm de statui!
Istoricul Constantin C. Giurescu descria, în cartea sa ”Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”, începuturile acestui loc extraordinar din București:
Amenajarea de piețe – în afara celor de alimente și a oboarelor – începe la jumătatea secolului al XIX-lea, după incendiul din 1847. (..) Statui încep să împodobească aceste spații libere, începutul făcându-se cu Piața Universității, unde, după statuia lui Mihai Viteazul, se înalţă altele două: statuile lui Gheorghe Lazăr şi Ion Heliade-Rădulescu, iar mai târziu aceea a lui Spiru Haret.
Aici, în piață, în stația de autobuz de peste drum de Palatul Universității a fost făcută, în 1961, această fotografie.
E o vizibilă cochetărie pe străzile din centrul Bucureștiului anilor ’60. Domnii poartă costume, pălării, cravate, ba chiar și sacouri, deși e vară, sigur era tare cald. Doamnele sunt îndeosebi în rochii, iar autocarele franțuzești Chausson (din cele de lux de care avea ONT) au și ele eleganța lor, s-o recunoaștem.
Înainte de 1989, vis-a-vis de Universitate, în clădirile de lângă Muzeul de Istorie a Municipiului București, se aflau, între altele, sediul Ministerului Comerţului Exterior şi al Cooperării Economice Internaţionale şi diverse magazine, după cum ne amintesc Dan Berindei și Sebastian Bonifaciu în ”București. Ghid turistic”.
Tot acolo se afla și sediul Întreprinderii de Transporturi Aeriene Române -TAROM.