FOTO | Dl. Negoiță, primar și afacerist, ne arată circuitul dalei în natură: PS3 comandă prefabricate de la fabrica PS3, iar lângă IOR se sacrifică un trotuar perfect funcțional

În fauna urbană a Bucureștiului există un fenomen pe care biologii încă nu l-au catalogat oficial, dar pe care orice locuitor al Sectorului 3 îl poate observa cu ochiul liber: circuitul dalei în natură. Un ciclu complet, închis, perpetuu, de o eleganță aproape termodinamică, înn care betonul nu se pierde și nu se câștigă. Ci doar se transformă: dintr-un trotuar bun, într-un alt trotuar bun, într-un alt trotuar, ceva mai nou, ceva mai dală.

Azi-dimineață, pagina Prietenii Parcului IOR a surprins specia în plin sezon de migrație. ”Praf, zgomot, tone de moloz, trotuar de asfalt perfect funcțional”, consemnează postarea, sub care un exemplar matur de camion roșu, lung cât o garsonieră, își descarcă încărcătura lângă gardul parcului. În jur, muncitori în veste reflectorizante demontează, cu devotamentul unor naturaliști, exact suprafața care funcționa.

Sursa foto: Prietenii Parcului IOR / Facebook

Concluzia postării are limpezimea unei legi fizice: ”Dalele trebuie puse, că bani sunt cacalău!” Și aici, dragi cititori, începe documentarul.

Cum cumpără Sectorul 3 dale de la Sectorul 3

În comentarii, doamna Mihaela propune o explicație care circulă de ani prin ecosistem: ”Dalele sunt din fabrica personală – Vălenii de munte!”, completând, ca să nu rămână loc de dubii: ”Afaceristul Negoiță, nu primar!”.

Suntem datori, din respect pentru știința exactă, să corectăm puțin. Fabrica nu e personală, doar domni Negoiță se comportă ca și cum ar fi. Și nu e la Vălenii de Munte. Stația de prefabricate prin care trec dalele, bordurile și ”prefabricatele mari” ale scetorului a fost achiziționată de PS3 în 2018. Preț, conform proiectului de hotărâre votat atunci în Consiliul Local: în jur de 5 milioane de Euro plus TVA. Adresa fabricii este în Popești-Leordeni, județul Ilfov.

Prin urmare, mecanismul real e următorul: Primăria condusă de Robert Negoiță comandă prefabricate de la o fabrica pe care tot Primăria o deține, le plătește din bani publici și apoi le admiră pe trotuar. Fabrica e a tuturor contribuabililor din Sectorul 3. Au cumpărat-o cu banii lor tocmai ca să-și poată vinde dalele, eliminând acel intermediar nesuferit care se interpune mereu între cetățean și propriul lui buget. Recunoașteți că, formulat așa, e considerabil mai eficient.

Specia: acestea NU sunt borduri

Pentru a înțelege corect organismul studiat, trebuie lămurită o confuzie de clasificare pe care primarul a corectat-o personal, în repetate rânduri, cu microfonul prins la guler și cameramanul pe poziție.

Obiectele crem care au înlocuit, peste tot prin sector, vechile borduri grena nu sunt borduri. Sunt, în propria declarație a edilului, ”niște prefabricate mari, destul de frumoase și bine făcute”. Distincția nu e estetică, ci administrativă: amenajarea spațiilor verzi, susține Negoiță, nu necesită avize. Bordurile, eventual, da. Prefabricatele mari, nu.

Tot primarul Negoiță a documentat și longevitatea speciei: prefabricatele ”au șase ani și nu sunt atinse de nimic”, trec ”proba timpului”. Observație corectă, cu mențiunea, pe care natura o adaugă singură, că proba timpului e mult mai ușor de trecut atunci când exemplarul e oricum înlocuit înainte să apuce să îmbătrânească.

Ciclul reproductiv: cum se întorc banii la locul de odihnă

Pentru această amplă operațiune de îmbrăcare a sectorului în prefabricate, banii se întorc în două companii ale Primăriei. Ambele se ocupă de producerea și montarea elementelor de beton.

Cu alte cuvinte: banul public iese dintr-un buzunar al Primăriei, traversează un alt buzunar al Primăriei și se odihnește, în cele din urmă, sub formă de dală, pe un trotuar al Primăriei. Niciun moment nu părăsește ecosistemul. Iarna, dala se odihnește. Primăvara, camionul roșu revine la locul cunoscut de lângă IOR. Vara, molozul. Toamna, factura. Și ciclul se reia.

Singura forță din univers care a reușit, măcar o dată, să încetinească mecanismul a fost chiar Consiliul Local al Sectorului 3, care în ședința din 26 martie 2025 a tăiat 60 de milioane de lei din bugetul propus de administrație pentru pavele, borduri și garduri. O frână, nu o oprire, se pare.

Comportamentul prăzii: ce observă cetățenii

Locuitorii nu cer revoluții. Cer doar ca, dacă tot se desface ce funcționează, măcar să se refacă bine. Domnul Daniel rezumă cu resemnare de cronicar: ”Măcar de s-ar face lucrări de calitate. Sunt făcute la repezeală cu un personal cel puțin dubios.”

Mihaela trece de la observație la profeție, cu o precizie pe care ar invidia-o orice institut de prognoză: după dale, ”urmează uscarea pomilor”, apoi apariția unui loc de parcare ”că doar de aici ies banii pentru dale și borduri”, iar la final, inevitabil, băncile ”cât mai multe”. Un întreg lanț trofic local, descris în trei propoziții.

Iar domnul Nicușor condensează totul în patru cuvinte care funcționează ca motto neoficial, decocamdată, al cartierului: ”Zi Negoiță și sectorul 3.”