FOTO | Dacie odihnindu-se, doamne grăbite în deux-pièces și domni la patru ace prin față pe la Teatru Național, în anii grei ’80. Bucureștiul lui Andrei e memoria orașului

În imaginea de sus, fata cu rochie de vară este Mihaela, iubita fotografului Andrei Bîrsan, în fața Teatrului Național, septembrie 1988.

După ce milițienii mi-au confiscat aparatul de două ori, când fotografiam orașul mă feream să-l pozez direct. Mă plimbam cu iubita mea, Mihaela, ne prefăceam că suntem turiști, ea era modelul meu și cel mai bun pretext. Îi făceam fotografii ei, dar și orașului, în același timp, spune Andrei Bîrsan.

“Bucureștiul lui Andrei”, memoria vie a orașului nostru

Bucureștiul văzut prin obiectivul fotografului Andrei Bîrsan rămâne un oraș al contrastelor: vechi și nou, elegant și imperfect, agitat și aglomerat, pitoresc și neliniștit, pe alocuri kitschios sau nobil, dar mereu plin de de energie, îndrăzneț și în continuă schimbare.

Un organism viu cu mai multe chipuri, obiceiuri, mentalități, apucături, deseori capricios, melancolic, obraznic, uneori bolnav, alteori hiperactiv. Un oraș iubit sau urât cu aceeași intensă pasiune.

De peste patru decenii, Andrei Bîrsan documentează Bucureștiul și construiește o arhivă impresionantă, care surprinde transformările Capitalei din anii ’80 până în prezent

Începând de astăzi, o nouă rubrică ne este oferită de Andrei: “Bucureștiul lui Andrei”, o tolbă prețioasă cu imagini ale unor locuri emblematice, chipuri, străzi, cartiere, vitrine, tramvaie, instantanee din metrou, tot ceea ce alcătuiește orașul-cocon în care trăim și îmbătrânim.

Petru că nimic din ceea ce este viu nu întinerește.

Andrei Bîrsan: Îmi place să cred că sunt un fotograf umanist al Bucureștiului, am început să fotografiez orașul încă din școala generală, în toamna lui 1979. De atunci țin un jurnal vizual al vieții cotidiene din București. Îmi place să fotografiez mai ales oamenii din oraș, Bucureștiul fără oameni e butaforie. Aici, contul meu de Instagram www.instagram.com/a_birsan

Fotografiez cu orice: dialog, analog și, destul de mult, cu telefonul mobil. Îmi plac aparatele de mici dimensiuni. Îmi place tiparul și am scos câteva albume, pe unele le găsiți aici: carturesti.ro/autor/andrei_birsan.

“Trecut-au anii”, trecutul și prezentul orașului într-o singură oglindă

Andrei Bîrsan fotografiază aceleași locuri la distanță de mai mulți ani și ne arată negru pe alb dispariția unor clădiri sau a unor obiceiuri, apariția construcțiilor moderne, modificarea peisajului urban.

Andrei Bîrsan s-a născut la 8 mai 1965 în București și a absolvit Facultatea TCM din Politehnica București în anul 1990. A profesat timp de cinci ani ca inginer apoi a lucrat numai în sistemul bancar.

Andrei Bîrsan a început să facă fotografii în anul 1979 și, în ultimii ani, a publicat albumele: “Anii ’80”, “Frumusețea revine pe Lipscani?”, “Trecut-au anii”, “Iubita mea Mihaela” și “Muntele ’80”, un album de fotografii despre prietenie în comunism.

În anul 2007 a înființat Asociația “Bucureștiul meu drag”, o bază de date vizuale care surprinde orașul în toate ipostazele sale. În anul 2016, împreună cu Mihai Petre și Daniel Mihai, a înființat Centrul de Memorie Vizuală a Bucureștiului, bucurestiulmeudrag.ro.

1983, februarie. Tatăl lui Pompi își repară Dacia 1300

Andrei Bîrsan: Tatăl lui Pompi lucra la o autobază lângă Băneasa și vara ne aducea o sacoșă mare, plină cu corcodușe coapte, aurii, un deliciu. Duminica era zi de reparat mașina, se adunau bărbații în parcare, mai beau o bere, mai comentau un meci, aceasta era socializarea din acele vremuri.

1982, aprilie. Gimi iese din Casa Groazei din Orășelul Copiilor

Andrei Bîrsan: În clasa a X-a de liceu, ne-au luat ca să participăm la spectacolul de 1 Mai de la Sala Polivalentă, unde venea Ceaușescu. Am mers zilnic îmbrăcați în uniforme P.T.A.P (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei), ca să facem repetiții. În pauze, ne distram în Orășelul Copiilor.

1985. Decopertarea Dâmboviței la Piața Unirii versus refacerea planșeului

Andrei Bîrsan: În anul 1985, au început lucrările de decopertare a Dâmboviței pentru amenajarea râului, care era acoperit de la Piața Unirii până la Piața Națiunile Unite. În 2025, lucrări pentru refacerea planșeului. Trecut-au Anii/ Than and Now, 1985-2025.

2004, februarie. Strada Maicii Domnului

Andrei Bîrsan: Strada Maicii Domnului este cunoscută pentru magazine cu piese electronice. Trecut-au Anii/ Than and Now, 2004-2025.

Stația de metrou Unirii, iulie, 2015

Andrei Bîrsan: Stațiile de metrou arătau ca un mall plin cu de toate. După tragedia din Colectiv, au fost desființate toate chioșcurile. Trecut-au Anii/ Than and Now, 2015-2024.

1989, martie. Fabrica de gheață de la Hala Obor

Andrei Bîrsan: După 1990, Fabrica de gheață de la Obor a fost dezafectată. Trecut-au Anii/ Than and Now, 1989-2022.

1989, iunie. Cinemateca Eforie

Andrei Bîrsan: Cinemateca Eforie era locul unde puteam să vedem filme deosebite, însă aveam nevoie de legitimație.

13 iunie 1990, Piața Universității

Andrei Bîrsan: În imagine, camioane incendiate de miliția lui Ion Iliescu și a șleahtei lui, în fața Ministerului Agriculturii. Trecut-au Anii/ Than and Now, 1990-2021.

2003, februarie. Lângă stația de metrou Nicolae Grigorescu

Andrei Bîrsan: Imediat după Revoluție, lucrările la metrou pe porțiunea Nicolae Grigorescu-Anghel Saligny au fost oprite pentru conservare și se spune că au fost inundate galeriile. După 2000, lucrările au fost reluate, iar în noiembrie 2008 a fost inaugurată și această porțiune. Trecut-au Anii/ Than and Now, 2003/2026.