FOTO | Cursa cu obstacole numită “Ninsoare în București” și minunile ei, printre care pavelele cu surprize de pe bulevardul Unirii

Scumpi cititori, în sfârșit dorințele ne-au fost îndeplinite și avem ninsoare în București. Astfel că acum când privim pe geam suntem cuprinși de bucurie sufletească, nostalgie a vremurilor copilăriei, plus panică teribilă de „aoleu, cum ajung la muncă”?

Cursă cu obstacole în centru

Dacă munca voastră sau locuința se află întâmplător pe Bulevardul Unirii, pe porțiunea de la Nerva Traian până la Piața Alba Iulia, știți deja de mult timp că zilele cu primii fulgi de zăpadă sunt o provocare. Pavelele (sau dalele, cum vreți să le spuneți) care îmbracă trotuarele largi ale bulevardului pe bucata menționată vin cu surprize. Instalate cu mai bine de zece ani în urmă și altminteri frumoase și rezistente pe vreme fără omăt, cum dă puțină ninsoare, ele se transformă în capcane.

Secretul? La îmbinări, fiecare patru pavele mari de – să zicem – beton (sau altă suprafață antiaderentă de exterior – nu mă pricep la materiale de construcții, deci nu știu ce e materialul), se întâlnesc fatidic într-o paveluță mică, vișinie cu picățele, a cărei textură pare mai degrabă o gresie de interior de baie, nu o dală de bulevard.

Provocări de ninsoare în București

Deși aspectuoase pentru unii, cei care avem treabă în zonă știm un lucru – cât timp avem un strat subțire de zăpadă sau zoaie pe jos, trebuie să pășim cu toată atenția de care suntem capabili, fiindcă orice pas greșit ne dezechilibrează și ne trimite alunecând direct în fund. Sunt foarte avantajați cei care fac pilates sau orice formă de fitness care implică core strenght, fiindcă ai nevoie de toate resursele corpului pentru a înfrunta acele pavele și a-ți păstra verticalitatea. Soluția: mai bine luați autobuzul 104 pentru două stații.

Iar pentru cei care nu au în mod normal treabă în cartier, vă invităm totuși să ne faceți o vizită zilele acestea cât mai e zăpadă pe jos: chiar dacă nu vreți să participați personal în această cursă cu surprize, puteți să vă uitați de pe margine la trecători, să-i vedeți cum se chinuie să pășească doar pe pavelele corecte și să nu alunece, ca într-un Squid Game de ninsoare în București – unde nu sfârșești neapărat pe lumea cealaltă dacă greșești, dar ai șanse de un șpagat cinstit.

Sau să îi priviți pe cei care nu sunt familiarizați cu trotuarul buclucaș cum mai alunecă din când în când și se redresează cu o față confuză ”oare de la ce a fost asta?”.

Întreținerea de iarnă – dușmanul nostru comun

O altă etapă a cursei cu obstacole denumită ‘iarna în București’ este întreținerea de sezon rece.

Nu știu la voi în bloc cum e, dar iarna asta la mine pe scară, când se apropie ziua afișării întreținerii, pur și simplu nu ne mai uităm la avizier. Unii mergem mai repede, alții facem o buclă și îl ocolim la câți metri distanță se poate, lipindu-ne de perete.

Este o palmă peste fețele noastre zgribulite de fiecare dată, cum plătim niște sume astronomice deși în cea mare parte am dârdâit în case toată iarna, apoi sunam la Termoenergetica să le zicem că ne e frig, iar ei ne explicau că  agentul termic este livrat la temperatura corespunzătoare, apoi s-a dovedit că nu era neapărat așa. Am vecini care pur și simplu au renunțat să mai plătească. Rușinea de pe vremuri de a fi ‚restanțier la întreținere’ a fost înlocuită cu o lehamite față de administrația orașului și cu ‚de ce să plătesc jumătate din salariul minim ca să tremur de frig în casă?’.

Până atunci, ne vedem cu sania la zăpadă – cei care dețin deja, că am citit ieri pe net niște glumițe cum că erau stocurile epuizate în oraș.