FOTO | Cum și unde trăiau bogații din Bucureștiul interbelic. Bun venit în blocul Micu Garfunkel din Piața Mihail Kogălniceanu!

Blocul Micu Grafunkel, amplasat pe parcela numărul 2 din Intrarea Vasile Păun, este un pilon reprezentativ al modernismului interbelic bucureștean.

Proiectat în anul 1933 de arhitectul și inginerul I. Rosenthal pentru proprietarul Micu Grafunkel, imobilul îmbină eleganța stilului modernism cu accente Art Deco.

Originea blocului Micu Grafunkel

Istoria acestui spațiu își are rădăcinile în lucrările de modernizare desfășurate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când au fost trasate noile aliniamente în zona Pieței Mihail Kogălniceanu.

În perioada 1932 – 1934, spun cei de la Patri-Arh, Societatea de Asigurări „Clădirea Românească” a demarat o operațiune urbanistică de parcelare a unui teren viran situat între Piața Mihail Kogălniceanu și Splaiul Independenței.

Ansamblul a fost inaugurat în anul 1935 și a fost trasat sub forma unei incinte închise de tip pocket neighborhood.

De asemenea, planul parcelar, semnat de arhitecții Constantin Ciogolea și G. S. Săpunaru, a divizat terenul în 10 loturi distincte, având suprafețe cuprinse între 210 și 365 de metri pătrați.

Procesul de autorizare

Lotul numărul 2 a fost destinat construirii unui imobil de raport cu regimul de înălțime S+P+E5+M, adică subsol, parter, cinci etaje și mansardă.

Documentația tehnică arată că obținerea autorizației de construire în primăvara anului 1933 a implicat negocieri intense cu comisiile tehnice ale Consiliului comunal.

Principalele obiecții aduse proiectului vizau dimensiunea bovindoului, lățimea intrării, iluminarea spălătoriei de la pivniță și depășirea înălțimii standard a străzii.

În final, proiectul modificat de I. Rosenthal a primit undă verde.

Limbajul arhitectural și profilul locatarilor

Din punct de vedere funcțional, clădirea respectă formula interbelică clasică, și anume prezența unor spații comerciale și prăvălii la parter pentru a activa spațiul public, iar la etaje apartamente de locuit din categoria de lux.

Acestea dispuneau de camere de primire, intrări de serviciu separate și spații dedicate cabinetelor profesionale, fiind destinate elitelor vremii.

Estetica clădirii se remarcă prin jocuri subtile de volume, retrageri succesive ale ultimelor etaje, registre orizontale subliniate de benzi de parapet și detalii elegante din fier forjat.

Mai mult, materialele folosite, precum betonul armat, sau placajele din marmură, oferă durabilitate ansamblului.

Astfel, Intrarea Vasile Păun a fsot transformată într-o mostră de dezvoltare urbană integrată și un reper al arhitecturii bucureștene.

Te-ar mai putea interesa și:

• FOTO | Viața studențească în Bucureștiul interbelic. De la rigoarea primelor cămine de stat, la condițiile austere și luxul cazărilor private
• Cel mai organizat „cartier” din București: stupul de albine 🐝Muzeul Antipa: Supraviețuirea coloniei depinde de una dintre cele mai sofisticate forme de organizare socială din natură
• FOTO | Capsula timpului pe clădirile istorice. Ce rol aveau misterioasele plăcuțe de metal de pe casele din Vechiul București