FOTO | Cum găseau bucureștenii Mamaia, pe vremea când, ca să se bronzeze, luau de-acasă doar cearceaful, nu tot salariul pentru șezlong. Bonus: marea de corturi

Vara, una dintre distracțiile bizare de pe internet ale multora dintre noi se cheamă „OMG, Notă de Plată Ireală de la Mamaia / Năvodari din acest sezon!”.

Mamaia de azi: „Cumpăram 3 porci de banii ăștia”

În fiecare vară, niște turiști (deseori din București) se duc la te miri ce club (numit de fițe) de pe litoral ori la vreo cârciumă mai complicată tarifar, consumă, vine nota de plată, după care înnebunesc, fac poză la bon și îl pun spumegând pe internet.

Prima astfel de notă de plată din acest sezon estival a apărut deja, probabil ați și văzut-o – cea de peste 3.600 de lei masa.

Sigur, sunt locuri (îndeosebi în Mamaia Nord și Năvodari) unde croissantul poate fi de 5 ori mai scump decât o pizza pe Costa de Azur și unde șezlongul pe zi poate să coste cam cât chiria pe o lună pentru o garsonieră din Capitală.

Dar, oricât de năucitoare ar fi această realitate (și este), în final nu e ca și cum te îți îndeasă cineva în gură croiassantul cu care ți-ai plăti rata la casă pe iunie și nici nu îți pune nimeni piedică lângă șezlongul exorbintant, să cazi ca secerat pe el, apoi să te prindă cu lanțuri de saltea, după care să cheme poliția să plătești.

Mamaia de cândva: Plajele imense cu cearceaf lângă cearceaf, marea de corturi

Stațiunea Mamaia a suferit, de-a lungul vremii, câteva transformări masive. Au fost amenajările și construcțiile din anii 60, care au supraviețuit mai degrabă în cam aceeași formă.

Decenii la rând, în Mamaia, hotelurile de pe coastă au fost destul de răsfirate și au respectat o regulă sfântă de litoral decent: clădiri mai mici în primul rând de la mal, mai înalte pe măsură ce se îndepărtau de plajă.

Mamaia era destul de bine înzestrată și la capitolul spații de promenadă. Era plină de alei largi; în zona Perla, de exemplu, era faimos un lăcușor artificial traversat de un pod pietonal.

Stațiunea mai avea și câteva campinguri mari, unde te duceai, desigur, cu cortul ori cu rulota. Erau oamenin care-și petreceau toată vara acolo, iar cel mai mare de pe litoral nera la capătul stațiunii, până în faimosul Han al Piraților și se chema Popas III Mamaia. Acum, acolo sunt undele dintre cele mai scumpe hoteluri, restaurante și cluburi.

Dar Mamaia din amintirile generațiilor de, să zice, 50, 60 & 70 de ani de azi (deopotrivă constănțeni și turiști bucureșteni ori de oriunde), adică Mamaia  din imaginile de mai sus nu mai e.

Au venit sălbaticii ani 90 când, ca peste tot în țară, fiecare făcea ce-l tăai capul, dar la nivel individual și după posibilități & conexiuni.

După care, planeta întreagă s-a pricopsit cu „Epoca Mazăre”. În anii domniei sale, stațiunea s-a transformat într-un fel pentru care, din păcate, nu s-a găsit încă un cuvânt care să spună, extrem de fidel, în ce hal a fost această schimbare.

Cert este că, tot atunci, Mamaia a devenit, unanim acceptat, „cea mai scumpă stațiune de pe litoralul românesc”.