Podul Izvor este, probabil, cel mai faimos pod de peste Dâmbovița din București. Și era considerat cândva și cel mai frumos. Îi punem frumusețea la timpul trecut din motive întemeiate.
În imaginea de mai sus, o fotografie care surprinde podul și clădirea Teatrului Bulandra (sala Izvor) în anul 1956, vedem ceva ce, de fapt, nu mai e.
Comunitatea Cartierul Uranus amintește cum, în a doua jumătate a anilor ’70, în zonă începuseră deja lucrările de construire a primei magistrale de metrou din Bucureşti. Iar podul avea să dispară pe perioada șantierului și să fie ridicat din nou mai târziu, în anii ’80.
Dar, la reconstrucție, n-a mai respectat nimic din vechea arhitectură. A devenit cam la fel ca toate celelalte poduri de peste Dâmbovița.
Tramvaiul care trece solitar peste Podul Izvor este, probabil, un tramvai 2 sau 3, liniile ITB care traversau podul.
Acum, el leagă Parcul Izvor de bulevardul Regina Elisabeta – Bulevardul Schitu Magureanu. Cândva, înainte ca buldozerele lui Ceaușescu să intre nimicitor în casele bucureștenilor din această parte de oraș, era punte între centrul orașului și Uranus-Izvor, cartierul demolat integral în anii ’80.
În cea de a doua imagine din acest articol, cea din 1961, vedem și căminul studențesc al Facultății de Medicină și Farmacie din București, o clădire minunată, ridicată în anii 20, în continuarea imobilului art-deco Tinerimea Româna de pe Schitu Magureanu, colț cu strada Gutenberg).
Îți recomandăm să citești și: