Nici în ziua de astăzi nu este de ici de colo să conduci o mașină scumpă, însă acum 6 decenii era considerabil mai greu și mai impresionant să vezi prin oraș „mașini străine”, mai ales când e vorba de vehicule luxoase, devenite între timp piese de colecție. În această imagine de arhivă este surprins un Chevrolet Bel-Air care mergea liniștit pe Magheru, chiar prin fața Sălii Dalles, care abia fusese extinsă și înconjurată de două blocuri, lucrare semnată de arhitectul Horia Teodoru rămânând fără superba sa grădină.
Vorba „te uiți ca la mașini străine” a devenit populară în ultima perioadă a regimului comunist, și a rămas relevantă până spre finalul anilor ’90, fiind, pe bună dreptate, ceva foarte rar să vezi mașini occidentale, mai ales produse după ce în România a fost instaurat regimul comunist.
În această fotografie de epocă din arhiva Agerpres, realizată în anul 1961, „vedeta” cadrului este un Chevrolet Bel-Air, o mașină care nu doar că era una dintre cele mai luxoase și râvnite la acea vreme, ci mai era și nouă, fiind produsă între 1953 și 1957 sub această formă. Astfel, la momentul fotografiei era o mașină care putea fi considerată cu lejeritate destul de nouă, și o figură extrem de rară în București, o picătură de S.U.A în marea de Wartburg, ZIS-uri sau GAZ-uri de după cortina de fier.
Când vine vorba de Sala Dalles, aflată în fundalul fotografiei, aceasta tocmai fusese introdusă cumva în linie cu restul clădirilor de pe Bulevardul Magheru. Mai precis, Sala Dalles, în forma ei originală, gândită de inginerul Emil Pragher și arhitectul Horia Teodoru era retrasă de la stradă și avea o superbă grădină, care însă a fost distrusă și în locul acesteia au fost ridicate pe laterale două blocuri de șapte etaje. Fațada originală a rămas spre bulevard, însă clădirea Dalles inițială, care avea 450 de metri pătrați în afara sălii de concerte, a fost extinsă, fiind adăugate săli de expoziții, suprafața totală fiind extinsă la 2.100 metri pătrați.
Sala Dalles a avut de-a lungul istoriei Bucureștiului o însemnătate aparte culturală, deși în prezent nu este considerată în rând cu alte clădiri de patrimoniu. În perioada interbelică spre exemplu, aici au fost ținute conferințe de persoane definitorii din istoria României: Octavian Goga, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, George Călinescu, Dimitrie Gusti, Virgil Madgearu și lista poate continua.