Primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, a anunțat vineri dimineață, pe Facebook, că lucrările la Creșa Degețica, de pe Aleea Mirea Mioara Luiza, sunt „tot mai aproape de forma finală”. A pus și poze. Pozele spun o poveste ușor diferită față de text. Și o spun mai tare.
Postarea are structura clasică a comunicării de șantier: interiorul e gata, pereții au prins culoare, fațada e finalizată, se lucrează la „ultimele detalii”. Urmează curtea, spațiile exterioare, locurile de joacă. „În această toamnă, proiectul va fi gata”, scrie Băluță.
Toamna astronomică se termină pe 21 decembrie. E o marjă de manevră pe care orice constructor ar semna-o fără să citească.

Fațada e colorată. Roz, verde crud, portocaliu, albastru – culorile obligatorii ale clădirilor proaspăt renovate de Băluță. De aici încolo, imaginile devin generoase cu detaliile. În fotografia din curte, schelele metalice sunt încă montate pe o latură întreagă. La bază: pământ răscolit, moloz, scânduri aruncate, o roabă, folie neagră, găleți. Iarbă, zero. Loc de joacă, zero. Nici măcar conturul unei alei.


În fotografia de la intrare, treptele de beton sunt turnate, dar terenul din jur e desfundat, cu un furtun roșu șerpuind prin praf și un ciot de copac tăiat la nivelul solului. Lângă trepte, un capac portocaliu de găleată. Stâlpul de iluminat e montat. Restul curții – nu.
Cea mai vorbăreață e poza de interior. Peretele are deja murala cu valuri albastre și nisip galben. Deasupra ei, pe tavan lipsesc plăci întregi, iar prin gaură se vede structura. În dreapta, într-un gol de ușă, atârnă un mănunchi de fire electrice neterminate, lângă zidărie brută. Ușile noi sunt încă în folie și bandă galbenă de protecție. Pe jos, praf de șantier și un furtun de compresor.
Copiii de creșă nu sună la primărie. Părinții lor își fac concediile, programul și rezerva de bunici în funcție de o dată. Iar data aceea, deocamdată, e „toamna”. Creșa Degețica figurează în rețeaua aprobată pentru anul școlar 2026–2027. Cursurile încep pe 7 septembrie.
Postarea primarului a fost gândită ca un gest liniștitor. Pozele au reușit cam inversul. În povestea lui Andersen, Degețica ajunge acasă abia după ce trece prin mai multe mâini decât și-ar fi dorit și cu întârziere considerabilă față de planul inițial. Părinții copilașilor de creșă speră, probabil, ca versiunea din Berceni să nu respecte sursa cu fidelitate.