FOTO | „Cred că se făcea plajă în ture: schimbul 1, la cearceaf, schimbul 2, la scăldat” Când vi se pare aglomerat drumul de la București la mare, priviți un pic aceste imagini😍

01 iul. 2024
40892 afișări
FOTO |
FOTO | "Cred că se făcea plajă în ture: schimbul 1, la cearceaf, schimbul 2, la scăldat" Când vi se pare aglomerat drumul de la București la mare, uitați-vă un pic la aceste imagini | Fotografie colorizată cu AI; sursa: Arhiva istorică Agerpres

În orice aglomerație de pe A2 am nimeri în ziua de azi, când pornim de la București la mare (sau ne întoarcem), pe orice plajă arhiplină am ajunge, parcă nici „aglomerație” și nici „arhiplin/ă” nu înseamnă cu adevărat ce spune dicționarul că înseamnă cuvintele respective decât atunci când ne pică ochii pe imagini precum  acestea.

Nu, nu erau șezlonguri pe vremuri la mare, dar erau toate cearceafurile albe de pe planetă. cearceafuri pe care te întinzi la bronzat și cearceafuri din care se improvizau baldachine (erau necesare, evident, și patru bețe de dimensiuni egale; uneori, încropeai ceva umbră și cu trei).

O bucureșteancă (din Gen Z) a avut cea mai simpatică reacție atunci când a văzut imaginea (cea de mai sus e colorizată cu AI):

Măiculiță, se făcea plajă în ture, sigur îi organiza cineva pe oameni și striga la megafon: «Schimbul 1, la cearceaf, schimbul doi, acum în apă, la scăldat!»

Adevărul este că aglomerația la mare a avut momentele ei de glorie și în anii ’60, ’70 și chiar ’80.

„La Radio Vacanța, cele mai dese anunțuri erau despre copii rătăciți pe plajă”

De-a lungul verii, populația Constanței era dublată de bucureșteni, ca să nu mai vorbim și despre restul stațiunilor. Adevărul este că, probabil, în țara noastră s-a „inventat” blocajul în trafic la intrarea în Mamaia, unde, în lunile de vârf (iulie, august) se făceau cozi de mașini (majoritatea cu numere de București) de vreo 3 kilometri.

Erau zile în care, dacă nu plecai spre plajă să prinzi și răsăritul, prindeai apusul în traffic jam, la 200 de metri de plajă. 😜

Iar plajele românești aveau momente când erau ticsite. Aproape orice cearceaf era lipit de cel puțin un alt cearceaf. Dura 20 de mi9nute să ajungi în apă, fcând slalom printre ele și picioare de oameni care stau la bronzat (pluș triliardele de lopățele, stropitori, găletușe și forme de făcut peștișori din nisip).

O prietenă a B365.ro povestește că, deși era măricică pe vremea acestui fel de aglomerație, orice drum către baia în mare era precedat de un instructaj temeinic:

Înainte să o zbughim spre apă, maică-mea și taică-miu ne aliniau și începeau: SUNTEM ÎN DREPTUL CEARCEAFULUI DE UMBRIT LEGAT CU AȚĂ VERDE. Treceți pe lângă umbreluța galbenă, pe lângă doamna cu scăunel de plajă  (era o doamnă care nu se ridica de acolo cu orele. Numai că într-o zi a plecat brusc și s-a dus naibilor primul nostru reper… Și așa am ajuns la Radio Vacanța – „secția copii pierduți pe plajă” 😍 eu, frate-miu, verioșară-mea din Crângași și văr-miu din Pantelimon)… Erau și zile super, mega bune, când prindeam loc de cearceaf pe lângă bărcuța aia cu pozarul, atunci reperele erau mai clare și mai simple.

Pentru că Radio Vacanța era, într-adevăr, Salvarea Supremă: toată ziua auzeai cum copilul X din localitatea X „a fost găsit rătăcit și rătăcind pe plajă, părinții îl găsesc la sediul Radio Vacanța.”

Acum, privind la imaginea mai jos ( care este fotografia originală păstrată în arhiva Agerpres, înainte de colorizarea cu ajutorul ai), parcă te-ai mira cum de nu se pierdea pe plajă TOATĂ LUMEA de TOATĂ LUMEA, nu-i așa?

FOTO |
Litoralul românesc, 1960 | Sursa foto: arhiva istorică Agerpres

Poate vrei să citești și:

Cookies